Sunt tristă, cu sufletul rănit.
Am fost dezamăgită, am dezamăgit.
Nu sunt perfectă, am greșit,
Să fiu sursă de supărare, nu am dorit.
Ploaie de lacrimi îmi scaldă chipul trist.
Ploaie de lacrimi îmi spală sufletul frânt.
Suspine ce dor îmi cuprind sufletul într-o ghiară.
Mă doare tare, încerc durerea dinlăuntru s-o alung afară.
Împletesc fire de rugăciune către Doamne.
Îi spun de ce sunt tristă și de ce sufletul mă doare.
Îl rog să-mi dea puterea de-a ierta
Pe cei cei mi-au frânt sufletul și inima.
Îl rog să mă ajute nicicând să nu mai greșesc,
Îl rog să mă ajute pe nimeni să nu dezamăgesc.
Îl rog să mă cuprindă în brațele Sale iubitoare,
Îl rog să-mi șteargă din suflet lacrimile amare.
Îl rog să mă învăluie în mantie de iertare și Har,
Și-i șoptesc cu iubire sfântă, că Îi dau inima în dar.
Și către Maica Sfântă înalț neajutorată, rugăciune
Și-o rog să privească cu milostivire către mine.
O rog să-mi panseze sufletul rănit,
O rog să mă binecuvinteze cu un alint,
Să-mi șoptească tainic că mă iubește,
Să-mi spună că niciodată nu mă părăsește,
Fiindcă sunt copila sa dragă, dragă,
Și mă va ocroti viața întreagă,
De invidie, judecată, egoism și răutate,
De snobism, umilințe, nedreptate și falsitate.
Măicuța Sfântă, duios mă cuprinde la pieptul Său
Și izgonește departe de mine, vrășmașul rău,
Ce-a provocat furtună și tulburare
Și a semănat durere și întristare.
Îi mulțumesc cu recunoștință Maicii din Cer,
Îi multumesc cu recunoștință Îngerului meu păzitor.
Îi mulțumesc Maicii mele, grabnic ajutătoare,
Îi mulțumesc Maicii milostive, blânde și iubitoare.
Îi mulțumesc că mă iubește necondiționat
În orice clipă a vieții, chiar și când nu am meritat.
Împletesc fire de rugăciune,
Împletesc fire de comuniune.
Împletesc fire de smerenie și iertare.
Împletesc fire de pace, lumină și iubire.
Împletesc fire de credință și nădejde,
Împletesc fire de speranțe și de vise.
Împletesc fire de bucurie sfântă.
Sufletul meu acum fericit, se-avântă
Spre Cer, spre Doamne, spre Acasă
Și viața din nou mi se pare frumoasă.
Din nou privesc viața ca dar de la Doamne
Iarăși zâmbesc și sufletul nu mă mai doare….
Cristina Toma
