„Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!”

0
770

Împărăţia lui Dumnezeu “Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!”

Ne putem întreba: „De ce îi cerem lui Dumnezeu să vie în Împărăţia Lui? Oare nu este Dumnezeu Împărat peste Cer şi peste Pământ dintotdeauna? Nu este El stăpânul absolut?”

El este stăpânul absolut, dar cu toate acestea, Dumnezeul Cel atotputernic, creatorul nostru, ne-a dat voie liberă. În inima noastră El nu intră cu sila. Or, ne spune Evaghelistul Luca: “Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul vostru!” Împărăţia lui Dumnezeu este înăuntrul nostru, sau ar trebui să fie înăuntrul nostru.

„Vie Împărăţia Ta!”

Este înăuntrul nostru atunci când găseşte Dumnezeu loc să-şi aşeze tronul înăuntrul nostru, în sufletul nostru, în inima noastră. Din păcate, inima noastră este cotropită, este cucerită de multe patimi, încât Dumnezeu nu mai are loc în noi: iubirea de avere, iubirea de plăcere şi iubirea de mărire. Omul societăţii postmoderne, omul societăţii de consum, acordă prea puţină atenţie vieţii spirituale.

Nu mai are loc Dumnezeu în inima lui. Or, Împărăţia lui Dumnezeu trebuie să fie şi-năuntrul nostru, sau este într-un anume fel şi înăuntrul nostru. Iată de ce cererea din Tatăl nostru are obiect. „Vie Împărăţia Ta!” Adică: „Vie, Doamne, Împărăţia Ta în inima mea, în inima semenului meu, în inima tuturor oamenilor, pentru că toţi sunt zidiţi de Dumnezeu”. Şi chiar dacă, zăpăciţi de învăţăturile false, de părerile greşite legate de existenţă, la un moment dat nu îşi dau seama că, de fapt, fericirea lor absolută nu poate veni decât de la Dumnezeu, şi că numai prezenţa lui Dumnezeu în inimă le poate da starea de confort la care aspiră, chiar dacă lucrul acesta ei nu-l înţeleg, sau unii nu-l înţeleg, noi totuşi îi cerem lui Dumnezeu să vină în împărăţia Lui, în inima noastră, în inima semenilor noştri, în inima tuturor oamenilor.

Diavolul a încercat să uzurpe Împărăţia lui Dumnezeu

Aşa se înţelege această cerere: „Vie Împărăţia Ta!”. Este adevărat că, dacă în felul acesta, Dumnezeu împărăţeşte subiectiv în inimile noastre, Îl rugăm, şi-n mod obiectiv, la o dată când El socoteşte de cuviinţă, Împărăţia Lui să se statornicească cu toată puterea în universul întreg. El este Împăratul Cerului şi al Pământului. Diavolul a încercat să uzurpe Împărăţia lui Dumnezeu. Şi deocamdată, în lumea păcatului îşi face şi el mendrele lui. Dar, prin întruparea Domnului Iisus Hristos Împărăţia lui Dumnezeu s-a coborât în lume. Ea este prezentă în Biserica lui Hristos. Însă atunci când Domnul Hristos va veni pentru a doua oară, şi vor învia toţi morţii, şi va judeca pe fiecare după faptele sale, Împărăţia lui Dumnezeu se va stabili pentru totdeauna în Cer şi pe Pământ.

Cartea Apocalipsei ne spune lucrul următor: „Şi am văzut un tron mare alb şi pe Cel ce şedea pe el, iar dinaintea feţei lui Pământul şi Cerul au fugit şi loc nu s-a mai găsit pentru ele. Şi am văzut pe morţi, pe mari şi pe mici, stând înaintea tronului şi cărţile au fost deschise; şi o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieţii; şi morţii au fost judecaţi din cele scrise în cărţi, potrivit cu faptele lor. Şi marea i-a dat pe morţii cei din ea şi moartea şi iadul au dat pe morţii lor, şi judecaţi au fost fiecare după faptele lor. Şi moartea şi iadul au fost aruncate în râul cel de foc.

Împărăţia lui Dumnezeu este prezentă în Biserica creştină şi este prezentă în sufletele noastre.

Aceasta este moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. Iar cine n-a fost aflat scris în „Cartea Vieţii” a fost aruncat în iezerul cel de foc”. Vine momentul în care Împărăţia lui Dumnezeu să se instaleze cu toată puterea pretutindeni, în Cer şi pe Pământ. Până atunci însă, de la întruparea Domnului, de la întemeierea Bisericii, Împărăţia lui Dumnezeu este prezentă în Biserica creştină şi este prezentă în sufletele noastre. Avem deci motive să-i cerem cu toată puterea lui Dumnezeu: „Vie Împărăţia Ta!”.

Sfinţii Părinţi au meditat şi ei la această cerere: “Vie Împărăţia Ta”. Iată ce ne spune Sfântul Grigorie de Nyssa: „Când cerem să vină la noi Împărăţia lui Dumnezeu, cerem aceasta prin puterea lui Dumnezeu. Cer să mă izbăvesc de stricăciune, să mă eliberez de moarte, să fiu dezlegat de legăturile păcatului şi să nu mai împărăţească asupra mea moartea, să nu lucreze împotriva noastră tirania răutăţii, să nu mai fiu sub stăpânirea celui ce mă războieşte, să nu mă mai ducă acela în prinsoare prin păcat; ci să vină la mine în Împărăţia Ta, ca să fugă de la mine, mai bine zis să se mute în nefiinţă patimile ce mă stăpânesc şi împărăţesc acum peste mine. Precum se mistuie fumul, aşa să se mistuie acelea; precum se topeşte ceara de la faţa focului, aşa să piară acelea.

Toate cele ce ne stăpânesc acum se vor face nevăzute.

Nici fumul risipit în aer nu mai lasă vreun semn al firii lui, nici ceara ajunsă în foc nu se mai păstrează, ci şi aceasta hrănind flacăra prin sine s-a prefăcut în aburi şi fumul s-a făcut cu totul nevăzut. La fel, când va veni la noi Împărăţia lui Dumnezeu, toate cele ce ne stăpânesc acum se vor face nevăzute. Căci nu suferă întunericul venirea luminii. Nu rămâne boala când se iveşte sănătatea, nu lucrează patimile când e de faţă nepătimirea. Moartea se goleşte de putere, stricăciunea piere când împărăţeşte în noi viaţa şi e stăpână nestricăciunea”.

Morala Împărăției, Andrei Andreicuț

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here