Iminentul pericol al morţii

0
146

La reşedinţa unuia dintre arhiereii noştri se prezintă un credincios, cerând insistent să se vadă cu vlădica.

Nu avea, de altfel, nimic concret de povestit cu Preasfinţitul, însă, invocând făptui că au fost colegi de şcoală în copilărie şi că era în trecere de acolo, se gândise şi el să îi facă o vizită. Şi asta, taman când ierarhul nu îsi mai vedea capul de treabă!

Părintele secretar, înduplecat oarecum de insistenţele omului nostru, îl întreabă cum îl cheamă şi îi comunică ierarhului dorinţa acestuia. Oarecum spăşit, părintele secretar se întoarce cu răspunsul: vlădica îi transmite că nu îl cunoaşte si îl roagă să revină cu proxima ocazie.

Credinciosul grabnic doritor de a se întâlni cu ierarhul adoptă instantaneu o mină foarte gravă:

–  Părinte secretar, vă rog mult, e o chestiune foarte serioasă. Va rog să îi transmiteţi Preasfinţitului faptul că va muri în cel mult trei săptămâni.

Părintele Secretar îi transmite ierarhului „profeţia” misteriosului oaspete. Credinciosul este chemat imediat la episcop.

– De unde ştii dumneata că voi muri în trei săptămâni?
– Păi, Preasfinţite, ştiţi, şi mama a început să nu mă mai cunoască, să nu îşi mai amintească cine sunt, cu vreo trei săptămâni înainte de a muri…

“200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015