Iisus Hristos -Păstorul cel bun – Păstorul îşi mână oile Sale

0
711

bunul-pastorBine v-am găsit. Vă mulţumesc pentru invitaţie. Să-L rugăm pe Păstorul Cel Bun, Domnul nostru Iisus Hristos, să ne păstorească întâlnirea şi să ne dea să păştem cu bucurie din bucuria Lui. Dacă întâlnirea noastră nu este şi o întâlnire cu El şi nu-L rugăm să fie cu noi, ar fi mai bine să ne spunem „bună seara” şi să ne ducem acasă. Eu sunt sigură că dumneavoastră aţi venit la o întâlnire cu Mântuitorul. Atunci când m-aţi invitat şi mi-aţi oferit posibilitatea să-mi aleg o temă, primul gând care mi-a venit a fost: Domnul Iisus Hristos. Şi din multele feluri în care Mântuitorul S-a numit pe Sine şi S-a făcut cunoscut, a biruit Păstorul Cel Bun. Este o pildă, o parabolă, dar în această parabolă noi descoperim ceea ce nu am fi putut şti despre Mântuitorul dacă nu ar fi fost această parabolă. Nu vreau s-o tâlcuiesc, vreau numai să vă invit să-L simţiţi Păstor. Dacă ne gândim la înţelesul cuvântului din dicţionar şi cel pe care-l cunoaştem şi noi din experienţa noastră, parcă ne vine să zicem: oare cum mă paşte pe mine Domnul? În rugăciunile celor care mergem la Biserică şi ne rugăm, găsim aceste cuvinte: „păşune”, „du-mă la păşunea Ta” şi, încet, încet, se limpezesc lucrurile în viaţa noastră duhovnicească când ne gândim la El ca Păstor. Iar când nu simţim că ne paşte, că ne păzeşte, că ne iubeşte, că ne face cele făgăduite în Evanghelia după loan (cap. 10), cercetăm Scriptura şi, la un moment dat, citim: „Păstorul îşi mână oile Sale”. Din multele lucrări pe care le face Păstorul. Domnul Nostru Iisus Hristos, m-am oprit la aceasta: „îşi mână oile”. Cum ne mână şi unde ne mână? Şi dacă nu ne mână El, cum ne mână şi unde ne mână? Trăim astăzi vremuri în care nu prea mai suntem mânaţi, suntem manipulaţi. Este o realitate extreme de dureroasă, dar şi foarte bună pentru a alege. E o vreme a cernerii. Dacă până acum oamenii puteau să fie manipulaţi fară să-şi dea seama, acum aproape toţi ne dăm seama că suntem manipulaţi.
Să cugetăm puţin: „A mâna” vine din limbajul pe care-l foloseşte omul când umblă sau lucrează cu animalele din gospodăria sa, relaţia aceea de iubire dintre stăpân şi oaia lui, dintre stăpân şi calul lui. Mânarea este o adevărată relaţie de iubire şi slujire între cel ce mână şi cei mânaţi. Manipularea are sensul de mutarea din loc, cu mâinile noastre, a obiectelor pentru că ele nu sunt vii, nu se pot mişca singure. Noi, astăzi, suntem manipulaţi, suntem folosiţi, gândiţi, număraţi aproape ca nişte obiecte. Cine ne manipulează şi de ce? Aceasta este o întrebare pe care aş vrea să ne-o punem şi să plecăm cu toţii acasă hotărâţi să zicem: „Nu! Nu mai vreau să fiu manipulat! Vreau să fiu liber!”. Şi vom descoperi că nu putem scăpa de manipularea la care suntem supuşi dacă nu vom deveni oile acelea din parabolă, cele care cunosc glasul Păstorului cel Bun.
Dumnezeu se anunţă ca Păstor încă de la început. încă de la Facere Dumnezeu apare ca Păstorul care nu ne părăseşte. Mântuitorul devine Păstorul văzut, vine între noi şi se face ca noi, iar după ce a murit pentru noi şi a înviat, S-a înălţat la cer şi şade de-a dreapta Tatălui, dar nu ne-a părăsit, ci ne păstoreşte şi acum prin păstorii aşezaţi de El în Sfânta Sa Biserică şi ne conduce la Păşunea Lui, Viaţa cea veşnică.

Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here