Iertați păcatele aproapelui din toată inima

Porunca de a ierta păcatele aproapelui

0
190
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Porunca
Porunca

Porunca de a ierta păcatele aproapelui

Porunca -Dar pentru că nu-i de ajuns spre mântuirea noastră numai păzirea unei singure porunci, haide să vă duc astăzi şi la alta. Da, n-au împlinit toţi porunca de mai înainte, dar trecând vremea, îi vor ajunge pe cei ce-o împlinesc şi cei rămaşi în urmă. Ştiu că atâta râvnă au, într-adevăr, toţi pentru porunca asta, încât şi în casă, şi la masă se iau la întrecere bărbaţii cu femeile, robii cu cei liberi, ca să o împlinească. Şi am fericit pe cei ce stau la masă cu o râvnă ca aceasta.

Poate fi oare o masă mai sfântă ca aceea de la care sunt izgonite beţia, lăcomia şi toată nebunia?

Și la care acestea au fost înlocuite cu întrecerea în păzirea legii lui Dumnezeu? La care bărbatul îşi păzeşte soţia, iar soţia pe bărbat, ca să nu cadă niciodată în adâncul călcării poruncii, căci de o va călca, pedeapsă cumplită îl aşteaptă? Stăpânul nu se ruşinează când e mustrat de robi. Nici casnicii răi când sunt îndreptaţi spre calea cea bună! N-ai greşi dacă ai numi o casă ca aceasta Biserică a lui Dumnezeu. Este vădit că acolo unde domneşte atâta înţelepciune, încât chiar în timp de desfătare oamenii se îngrijesc de păzirea legilor dumnezeieşti. Unde toţi cei de faţă luptă şi se întrec unii cu alţii pentru atingerea acestui scop, acolo orice demon, orice putere vicleană este alungată. Fiind de faţă Hristos, Care Se bucură de această frumoasă întrecere a robilor Săi şi le dă din belşug toată binecuvântarea Lui.

Porunca să disprețuim mânia

Pentru aceea deci, lăsând porunca aceasta – căci ştiu că ea, cu harul lui Dumnezeu, va cuprinde tot oraşul. Pentru că voi de la început aţi îmbrăţişat-o cu însufleţire şi i-aţi pus început puternic. Deci lăsând porunca aceasta, voi trece la alta, anume la aceea care ne porunceşte să dispreţuim mânia. După cum la chitară nu-i de ajuns să loveşti o singură coardă ca să cânţi o melodie. Ci trebuie să treci peste toate cu ritmul cuvenit, tot aşa şi cu virtutea sufletului. Nu ne e de ajuns pentru mântuire, precum am mai spus, numai o singură lege. Ci trebuie să le păzim cu chibzuială pe toate chiar, de vrem să glăsuim o cântare mai plăcută şi mai de folos decât orice cântare plină de armonie.

A învăţat gura ta să nu se mai jure?

A învăţat limba ta să spună: „da” sau „nu” în orice împrejurare? Să se înveţe a se scârbi şi de orice cuvânt de ocară! Să se înveţe a pune mai multă râvnă pentru împlinirea acestei porunci. Pentru că îndeplinirea ei cere de la noi osteneală şi mai multă. La porunca cealaltă trebuie numai să ne biruim obişnuinţa. Când e vorba însă de stârpirea mâniei din suflet, ne trebuie râvnă şi mai puternică. Patima aceasta e tiranică şi adeseori trage cu ea chiar pe cei cu mintea trează şi-i pogoară în adâncul pierzaniei. Înduraţi, dar, lungimea cuvântului meu!

Ar fi o nerozie să fim răniţi în fiecare zi în oraş, în casă

De prieteni, de rude, de duşmani, de vecini, de cei din casă, de soţie, de copil, de propriile noastre gânduri. Și să nu căutăm măcar o dată pe săptămână să ne îngrijim de vindecarea rănilor acelora. Mai ales când ştim că vindecarea aceasta nu-i nici cu cheltuială şi nici cu durere. Nu am cuţit în mâna mea acum, ci am cuvânt, pe care-l folosesc în loc de cuţit. Am cuvânt care-i mai tăios ca orice cuţit,  care taie desăvârşit tot putregaiul păcatului şi nu pricinuieşte durere celui ce-i tăiat. Nu am foc în dreapta mea, ci învăţătură mai tare ca focul. Am învăţătură care nu arde, dar opreşte întinderea păcatului. Învăţătură care, în loc de dureri, pricinuieşte celui scăpat de păcat multă desfătare.

Aici, pentru vindecare, nu-i nevoie de timp îndelungat, de osteneli şi de bani!

E de ajuns numai să voieşti, şi am şi săvârşit toată virtutea. De ne vom gândi la vrednicia lui Dumnezeu, Care ne dă legea şi porunca, atunci vom dobândi destul sfat. Destulă învăţătură. Că nu voi a vă spune cuvintele mele, ci am să vă duc pe toţi la Legiuitor. Urmaţi-mă, dar! Ascultaţi legile lui Dumnezeu!

– Unde ne-a vorbit Stăpânul de mânie şi de dorinţă de răzbunare?

– În tot cuprinsul Scripturii, dar mai ales în pilda aceea pe care a spus-o ucenicilor Săi şi care începe aşa: De aceea, asemănatu-s-a Împărăţia Cerurilor cu un împărat care a voit să se socotească cu slugile sale. Şi începând el să facă socoteala, i s-a adus un datornic cu zece mii de talanţi. Dar neavând el să-i plătească, stăpânul său a poruncit să-l vândă pe el, şi pe femeia lui, şi pe copiii lui, şi toate câte are, ca să plătească. Deci căzând sluga aceea în genunchi, i se închina zicând: „Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot!” Şi milostivindu-se stăpânul slugii aceleia, l-a slobozit şi i-a iertat lui datoria. Dar, ieşind, sluga aceea a găsit pe unul din cei ce slujeau împreună cu el şi care-i datora o sută de dinari. Și punând mâna pe el, îl sugruma zicând:  „Dă-mi ce-mi eşti dator!” Şi căzându-i la picioare cel ce era slugă ca şi el, îl ruga zicând: „Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti!”

Dar el n-a vrut, ci mergând, l-a aruncat în închisoare

Până ce-i va plăti datoria. Iar celelalte slugi, văzând cele petrecute, s-au întristat foarte şi, venind, i-au spus stăpânului lor toate cele întâmplate. Atunci, chemându-l stăpânul său, i-a zis: „Slugă vicleană, toată datoria aceea ţi-am iertat-o pentru că m-ai rugat. Nu se cădea oare ca şi tu să ai milă de cel împreună cu tine slugă, aşa cum am avut eu milă de tine?” Atunci l-a dat pe mâna chinuitorilor, până ce-i va plăti toată datoria. Aşa vă va face şi vouă Tatăl Meu Cel ceresc, dacă nu veţi ierta fiecare fratelui său din toată inima.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf. Ioan Gură de Aur

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste articole

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here