Iertarea izvorăşte bucurie

0
720

iertareaPentru a putea ierta trebuie să ne dezbrăcăm sufletul de haina urii, a tristeții, a orgoliului şi de a ne îmbrăca cu haină curată a iubirii. Iubirea este vesmântul care acoperă în taină sufletul cel viu. Iertarea izvorăște din iubire iar iertarea izvorăşte bucurie. Cât de frumos este la chip un om care iartă din tot sufletul! El nu mai ţine minte de clipele pe care le-a suportat în trecut ci el evadează din legăturile lui şi se bucură în prezent.

Omul iertător este un om care aduce multă bucurie pe trei planuri şi anume: în inima lui, în inima celui iertat şi pentru Dumnezeu. Dumnezeu se bucură pentru cei care trăiesc în pace. El ne porunceşte să iertăm greşelile vrăşmaşilor noştri. Trebuie să iertăm din inimă pentru a avea gânduri de pace şi linişte sufletească. Bucuria interioară nu se păstrează mult atâta timp cât ai conştiinţa plină de mânie, de ură şi de tristeţe. Un om iertător iartă pe vrăşmaş indiferent cât de mult rău i-a făcut. Cel care urmează să ierte ar fi bine să călătorească în timp la crucea lui Hristos de pe Golgota şi să urmeze paşii pe care i-a făcut Hristos, adică iertând chiar şi atunci când se afla pe cruce. Privind la fața lui Iisus plină de iubire să înţelegem că iertarea pace ne va aduce. Iertarea-i fructul iubirii care-şi trage seva din veşnicie. Nu suntem în măsură de a judeca pe cei care ne-au greşit. Chiar dacă rănile mai dor, iertarea dată din iubire te îmbracă în fericire.

Un om iertător devine un om cu conştiinţa curată şi un om liber. Iertarea este veriga care uneşte două inimi prin puterea dragostei. Ea acordă noi şanse de schimbare celui care ţi-a greşit. După ce ierţi viața ta se clădeşte cărămidă cu cărămidă pe temelia iubirii aproapelui. Cel care iartă nu judecă pentru că ştie că nu va fi judecat de Dumnezeu.

Iertarea este un dar de mare preţ. A dărui iertare înseamnă a îmbogăți două suflete cu bucurie. Ea se poate dărui într-o secundă şi poate dura o veşnicie. Ea aduce fericire în suflete. Atunci când ne vin gânduri de supărare trebuie să ne aducem aminte de cuvintele Mântuitorului care-i vorbea lui Petru, anume să iertăm de şaptezeci de ori câte şapte celor care ne-au greșit (Matei 18.22). Este bine să ne cercetăm inima în fiecare zi că să nu avem în ea gânduri împotriva cuiva şi să nu ne culcăm scârbiţi împotriva cuiva.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne pune în atenţie următorul fapt:” Gândeşte-te că toţi suntem ca într-un spital în care fiecare trebuie să ne gândim la boala lui. Nimeni nu acuză pe altul că i s-a îmbolnăvit un oarecare mădular. Simțindu-se şi el bolnav, trece mai uşor şi suportă mai bine manifestările celuilalt”..

Orice greşeală fie făcută intenționat, fie făcută fără voie trebuie iertată. Pe cei care ne-au greşit nu trebuie să-i lăsăm pe lista neagră a inimii noastre. Trebuie să-i iertăm pentru ca să ne putem vindeca rănile săpate în inimile noastre. Cu cât timpul trece rănile se vor învechi și noi vom suferii din ce în ce mai mult. Pentru aceasta trebuie să lăsăm iertarea că să le curățească şi să le vindece cât mai repede. Să lăsăm iertarea să curgă prin noi. Ea este ca o apă care curge prin toate ascunzişurile sufletului. Apa curge, trece mai departe şi în calea ei spală tot. Tot ce contează este ca drumul pe care ea curge să nu fie blocat. Să nu clădim baraje în calea iertării ci să o lăsăm să curgă că să poată curăţa toate rănile sufleteşti pentru că încet, încet rănile să se poată vindeca.

Noi trebuie să iertăm dar şi să cerem iertare chiar dacă nu ne ştim vinovaţi. În acest sens Mântuitorul ne spune”… dacă îţi vei aduce darul tău la altar şi acolo îţi vei aduce aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, lasă darul tău acolo, înaintea altarului, şi mergi întâi şi împacă-te cu fratele tău şi apoi, venind, adu darul tău (Matei 5.23-24). Trăim într-o lume reală care poate renaşte în orice minut. Suntem ființe sensibile care îşi doresc să trăiască zâmbind. Pentru a putea trăi în pace şi să fim fideli bucuriei trebuie să evităm să facem rău aproapelui nostru. Fiecare om are o poveste de viaţă diferită de a ta şi fiecare om este deosebit. Pentru a putea trăi în armonie cu aproapele trebuie să-l iubeşti că pe ţine însuţi.

Primul zid pe care-l urici în taină că să ajungi la aproapele tău este iertarea. Deşi uneori este greu de urcat şi pare imposibil de urcat acest zid al iertării cu timpul reuşeşti. Vei observa atunci o mare bucurie interioară şi devii un om liber. Tu eşti cel care prin stăruinţă poţi deschide unele porţi încuiate ale inimii. Prin iertare îţi recuperezi forţele interioare şi devii mai puternic. Mulţi dintre oameni îşi închid porţile inimii nemaiputând să le deschidă aşteptând pe cineva să vină şi să le deschidă cu cheia iertării. Că să ierţi trebuie să te depăşeşti pe ţine însuţi. Să exersezi în fiecare zi acest exerciţiul al iertării pentru ca în final bucuria să te cuprindă şi să-ţi dea aripi că să ajungi până dincolo de nori, către cer. Iertarea este ca un adevărat balsam pentru cel care-L iubeşte pe Dumnezeu şi pe aproapele. Iertarea necesită o biruinţă cu propria ta fiinţă şi o mare stăpânire de sine.

Capacitatea de a ierta este un obiectiv sigur care indică nivelul de evoluţie spiritual al fiecărui om. Ea este una dintre cele mai puternice metode de purificare. Iertarea este măsura iubirii. Cu cât iubirea este mai mare cu atât iertarea va fi şi ea mai mare.

Arta de a ierta trebuie învăţată şi realizată cu înţelepciune.

Să iubim mult ca să putem să iertăm mult. Să încercăm să înțelegem și să iertăm pe toți cei care ne-au greșit, căci în rugăciuni rugăm ca Dumnezeu să ne ierte greșelile, precum și noi iertăm greșiților noștri. Să știm că în fiecare om există o parte din Dumnezeu. Iertarea nu anulează tot ce ne-a făcut rău aproapele nostru ci îmbracă faptele într-o lumină provenită din iubire. Cine judecă un om se mai poate înșela dar cel care iartă nu se va înșela niciodată.Ca semn că ai oferit iertare vei primi bucurie!

Apopei Roxana

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here