A fost odatâ un iepure care se tot lăuda că aleargă mai repede decât oricine şi o tot lua în râs pe ţestoasă. Până când, într-o bună zi, aceasta, sătulă de glumele lui, îi spuse:
– Cine te crezi? Şi tu poţi fi întrecut! Iepurele izbucni în râs:
– Nu cumva vrei să te iei la întrecere cu mine?
Ţestoasa, înfuriată de atâta aroganţă, acceptă provocarea. A doua zi în zori, se întâlniră la linia de start, ca să înceapă întrecerea. Iepurele abia se târa, fără chef şi somnoros, pe când ţestoasa, resemnată, începu cursa. Gândindu-se că broasca e oricum foarte înceată, iepurele hotărî să tragă un pui de somn.
– Du-te sănătoasă, că din patru sărituri te ajung! îi strigă adversarei sale şi se culcă.
Soarele începu să coboare spre apus, şi ţestoasa, care înainta cu greu, ajunsese la aproape un metru de linia de sosire. În acel moment, iepurele se trezi brusc, speriat: văzu ţestoasa departe, departe şi goni nebuneşte s-o prindă din urmă. Fugind rapid cu labele lui lungi, fu cât pe-aci s-o ajungă, încă puţin şi ar fi reuşit! Dar ultima sforţare nu-i mai ajunse, căci ţestoasa tocmai ce trecuse linia de sosire.
Bietul iepure! Obosit şi umilit, se prăbuşi lângă adversara lui, care îl privea zâmbind în tăcere.
Apoi din gura ei se auziră aceste cuvinte:
– Cine merge încet, merge sănătos şi ajunge departe!
„Iepurele şi ţestoasa”, după Esop, „Poveștile de aur ale copilăriei”, ilustrate de Tony Wolf, carte tipărită la R.A. „Monitorul Oficial”
