Idei geniale care au schimbat omenirea – Cafeaua și ceaiul 

0
256

ceaiCeai sau cafea?

Vă puteți imagina o săptămână sau chiar o lună, să nu mai zicem o viață, fără aburii plăcuți ai cafelei şi ai ceaiului?

Rudyard Kipling nu putea; iată ce scria despre ceai:  

Aveam un ceainic, l-am lăsat și s-a spart.
Nu l-am reparat şi treaba s-a agravat.
N-am mai băut ceai un timp îndelungat…
Universul întreg e mai limitat. 

Ceaiul şi cafeaua fac parte atât de mult din viața de zi cu zi, încât uităm adesea ce băuturi minunate sunt. Dacă ar apărea într-un roman fantasy, acestea ar fi aproape ca niște poțiuni magice – băuturi cu un gust bogat, delicioase şi calde, care vă trezesc imediat şi vă pregătesc pentru viață.

Ceaiul – Originar din China

De aceea, nu este de mirare că au apărut legende în legătură cu persoana care a inventat aceste băuturi. Este destul de sigur că ceaiul îşi are originea în China. Există dovezi istorice ale prezenței unor ferme de ceai vechi de cel puțin 3.000 de ani.

De asemenea, există dovezi genetice că toate varietățile moderne de plante de ceai sunt hibrizi ale soiului peren Camellia sinensis. Acesta crește pe munții din nordul Birmaniei, actualul Myanmar, şi în provinciile chineze vestice Yunnan şi Sichuan.

Într-adevăr, este foarte posibil ca ceaiul să îşi aibă originea în Yunnan, unde trăiesc arbori de ceai sălbatici vechi de mii de ani, în pădurile tropicale din munții înalți. În această regiune de vest a Chinei, acum 2.500 de ani, marele filosof chinez Lao Zi s-a întâlnit cu un ofițer vamal. Ofițerul l-a încurajat să îşi relateze în Tao Te Ching gândurile despre prima sa ceașcă de ceai, o băutură pe care a descris-o ulterior drept „spuma jadului lichid“.

Legenda ceaiului

Şi, poate că tocmai aici, în vestul Chinei, a apărut legenda chinezească despre originea ceaiului.

Potrivit legendei, împăratul Shen Nong era faimos pentru interesul său în medicina plantelor. În 2.737 î.Hr., spune una dintre legende, Shen Nong, aflat în vest cu armata sa, sorbea dintr-un bol cu apă fiartă, când s-a întâmplat să cadă în el câteva frunze de ceai din apropiere.

Când apa s-a închis la culoare şi împăratul a gustat-o, a rămas plăcut surprins de aroma şi de calităţile tonice ale neobişnuitei băuturi.

Shen Nong a mai descoperit, se pare, că ceaiul este un antidot împotriva mai multor plante otrăvitoare.

Oricare ar fi adevărul, pare probabil ca ceaiul să fi fost o băutură comună în China cu 2.500 de ani în urmă, atât din raţiuni medicinale şi ca băutură răcoritoare printre oamenii obişnuiţi, cât şi ca simbol al statutului la curtea împăratului.

Originea cafelei

Cafeaua are o origine mult mai recentă. Primele înregistrări istorice provin de la călugării sufiști care cultivau cafea în grădinile lor din Yemen, în secolul al XV-lea. Însă cele două plante principale de cafea, Coffea arabica şi Coffea caneophora (care au dat boabele „robusta“), îşi au originea în Ethiopia şi în Africa Subsahariană.

O legendă spune chiar că Ethiopia este țara în care ar fi fost descoperită cafeaua. Legenda cafelei provine, poate, din capătul opus al scării sociale. Dacă împăratul Chinei este cel căruia i s-a atribuit descoperirea ceaiului, se pare că datorăm descoperirea cafelei unui păstor de capre sărac numit Kaldi, care a trăit în Ethiopia cu 1.200 de ani în urmă.

Cafeaua – Ce spune legenda?

Legenda spune că acest păstor şi-ar fi observat caprele destul de neliniștite după ce au consumat fructele roşii ale unui anumit tufiş şi a decis să le încerce şi el. Stârnit de efect, Kaldi a mers la un om evlavios care le-a aruncat cu dispreț pe foc.

Kaldi a scos boabele, care se prăjiseră de-acum, le-a măcinat într-o pudră şi a adăugat apă, preparând astfel prima ceașcă de cafea.

Interesant este faptul că, în pofida originilor lor foarte diverse, atât cafeaua, cât şi ceaiul au sosit în Europa în aproximativ un deceniu, la jumătatea secolului al XVII-lea.

Prima cafenea europeană

Prima cafenea europeană s-a deschis în Italia în 1645. Prima cafenea englezească a fost Queen’s Lane Coffee House din Oxford, deschisă după doar nouă ani. Ea funcționează şi astăzi.

Citiți și Băuturi din plante exotice cu proprietăți terapeutice.

Drumul ceaiului vs. drumul cafelei

Ceaiul a ajuns în Europa cam în acelaşi timp. În Anglia a devenit cunoscut în anii 1660 datorită soţiei regelui Carol al II-lea, Caterina de Braganza, care l-a adus ca pe un capriciu din Portugalia sa de baştină.

Încă de la început, este clar că a existat în Europa o separare între ceai şi cafea, în pofida coincidenţei sosirii lor şi a asemănărilor dintre acestea ca băuturi fierbinţi, uşor acrişoare, aromate, pline de cafeină stimulatoare.

Ceaiul a fost adus în Anglia de membrii familiei regale şi s-a bucurat întotdeauna de respect, datorită originilor lui chineze imperiale. Cafeaua a fost băută la început de studenții de la Oxford. Imaginea sa a părut întotdeauna mai puțin respectabilă, ca o urmare naturală a începuturilor sale legate de un păstor de capre modest.

Chiar şi înainte să ajungă în Europa, ceaiul era adesea băutura celor rafinaţi, sorbit cu reverenţă în ceremoniile japoneze şi chineze ale ceaiului. Şi aproape toţi erau siguri de proprietățile lui medicinale.

Ceaiul – Valoare spirituală

Pentru budişti, ceaiul avea chiar şi o valoare spirituală. Primul manual japonez al ceaiului, datând din secolul al XIII-lea şi intitulat Cum să rămâi sănătos cu ajutorul consumului de ceai, susținea îndrăzneț că:

„Ceaiul este cel mai important remediu mental și medical şi are capacitatea de a ne face viața plină şi completă.”

Un proverb japonez spune că:

„Dacă un om nu a băut ceai, este incapabil să înțeleagă adevărul şi frumusețea“.

Cafeaua, pe de altă parte, a fost întotdeauna băutura nonconformiștilor. La fel ca ceaiul, cafeaua era băută din rțţiuni religioase, nu pentru calmare, ca în cazul budiștilor Zen, ci pentru a stimula exaltarea spirituală a sufiștilor.

Poate că nu este deloc surprinzător că musulmanii care nu aveau nici o legătură cu sufismul au început să o privească mai degrabă ca pe o băutură dubioasă sau chiar haraam (interzisă), desigur, după ce au rămas îngroziți văzându-i pe călugării sufişti foarte exaltaţi în urma consumului de cafea.

Cafeaua – Interzisă în Turcia la începutul secolului al XVII-lea

Într-adevăr, deşi Turcia ar fi inimaginabilă astăzi fără cafea, se pare că această băutură a fost interzisă aici la începutul secolului al XVII-lea. Şi, în mod ironic, a fost interzisă chiar şi în locul său de origine, Ethiopia, de către creștinii ortodocși, până în 1889.

În Europa şi în America de Nord, dacă doamnele își beau ceaiul în casele lor impunătoare, studenții şi intelectualii se strângeau în cafenele rău famate pentru a dezbate idei revoluționare sau pur şi simplu pentru a ironiza clasele sociale consumatoare de ceai.

În Franța, Voltaire, Rousseau şi Diderot sorbeau cafea în perioada Iluminismului. Ei visau cu ochii deschişi la Revoluţia Franceză, în Café Procope din Paris. În America, numeroase cești de cafea din cafeneaua Green Dragon din Boston insuflau energie revoltei americane, în perioada când John Adams, James Otis şi Paul Revere îşi plănuiau campania.

Ce credeau americanii despre ceai?

Şi, după ce a izbucnit revolta şi americanii au aruncat ceaiul în portul Boston pentru a sfida taxele britanice, în cadrul scandaloasei Partide de ceai, numeroși americani au refuzat să bea ceai ca măsură de protest.

Citiți și Granule naturale pentru exfoliere – Ușor de preparat acasă.

În Statele Unite, până mai recent, ceaiul era considerat o băutură imorală… Însă mulți americani au început să deguste sortimente de ceai de bună calitate, ca un semn al rafinamentului. Acesta să fi fost oare sfârșitul revoluției?

Ceaiul – Băutură națională în Anglia

Ceaiul a mai fost considerat imoral şi din alte puncte de vedere, pe lângă asocierea lui cu taxele britanice. După ce oamenii simpli din Anglia au început să consume cu plăcere ceai şi să îl transforme în băutura lor națională, iar o „ceașcă bună“ a devenit o parte importantă a vieții clasei muncitoare modeste, comerțul cu ceai a constituit elementul fundamental al colonialismului victorian.

La începutul anilor 1800, britanicii cultivau opiu în India, apoi l-au importat ilegal în China pentru a-i atrage pe chinezi şi a-i face să îşi vândă ceaiul la prețuri foarte mici. În cele din urmă, britanicii au furat câteva soiuri de ceai din China şi le-au plantat în întreaga Indie. Indienii au putut astfel câștiga bani pentru a cumpăra bunuri produse în Marea Britanie.

Numeroși indieni au fost obligaţi să renunțe la viața lor de agricultori şi au devenit sclavi ce munceau în schimbul unui salariu. Deşi consecințele reale ale cultivării şi producției de ceai au fost profund negative pentru milioane de oameni din Imperiul Britanic, acasă ceaiul a fost asociat cu partea cea mai apreciată şi mai nobilă a culturii britanice – de la ceaiul servit pe peluză în verile englezești până la cănile de ceai cald care făceau iernile mai blânde.

Ceaiul – Marele remediu

Pentru britanici, ceaiul a fost dintotdeauna marele remediu în perioadele de criză. Dacă aţi avut un șoc neplăcut, o cană de ceai bun vă face să vă simțiți mai bine. Dacă v-a părăsit iubitul sau iubita, e cazul să puneți ceainicul pe foc.

Însă nu toţi britanicii au fost fermecați de ceai. J.B. Priestley exclama pe un ton arțăgos:

„Problema noastră este că bem prea mult ceai. Eu văd în asta răzbunarea lentă a Orientului, care a deviat cursul Fluviului Galben către gâturile noastre.“

Între timp, cafeaua a reușit în mod uimitor să îşi mențină reputația de băutură a diavolului. Generația beat a Americii şi adolescenții recalcitranți din anii 1950 se adunau în cafenele unde se prepara espresso şi îi sfidau pe cei mai vârstnici în fâsâitul espressor-ului şi în hârâitul şi tânguirea tonomatului.

Cafeaua și variantele sale

Acum, problemele sunt ușor diferite. Cafeaua a pierdut orice asociere cu tabăra de stânga, după ce valuri întregi de colonialism american la preț scăzut au măturat lumea sub emblema Starbucks, oferind sortimente de espresso şi cappuccino, ca să nu mai vorbim de cafe latte, mocaccino şi toate celelalte rețete elaborate care îl atrag pe consumatorul receptiv.

Citiți și Cum servim ceaiul?

La drept vorbind, ceaiul, băut mai mult de liberali şi de combatanții împotriva sărăciei, ca reacție la cultura globală a cafelei, a devenit opțiunea de protest.

Există două aspecte care par să conteze acum în relație cu ceaiul şi cafeaua. Primul este rolul pe care îl au în economia globală. Al doilea este legat de problemele de sănătate.

Cât de bune sunt pentru sănătate? – Industrie și implicare

Ceaiul şi cafeaua sunt bune sau rele pentru sănătatea fiecăruia? Cafeaua şi ceaiul constituie în prezent industrii uriașe în valoare de sute de miliarde de lire sterline. În întreaga lume, există circa 25 de milioane de agricultori implicați doar în cultivarea cafelei şi alți mulți care depind de aceștia pentru existență.

Într-adevăr, este greu să supraestimăm importanța ceaiului şi a cafelei în ceea ce privește avuția multor state din Lumea a Treia. Însă există o problemă. În pofida cererii masive de cafea din Occident, lumea cultivă o cantitate mult prea mare.

La începutul acestui secol, a existat un excedent de cafea pe piața mondială care a condus la o scădere dramatică a prețului. Prețurile au fost restabilite uşor în ultimii ani, însă cultivatorilor de cafea le este încă destul de greu să obțină un preț decent pentru cafeaua lor.

Când savurați un cappuccino, este posibil să credeți că prețul cafelei este prea mare, nu prea mic. Problema este „valoarea adăugată“. Comercianții angro din alimentație pot face profit chiar și din vânzarea unor produse brute, neprocesate. Însă procesarea alimentelor adaugă valoare şi deschide drumul către profiturile mari.

Când vine vorba de valoare adăugată, adevăratul câștigător este cafeaua instant, însă putem spune același lucru şi în cazul sortimentelor de cappuccino, espresso şi caffe latte.

În plus, o mare parte din industria globală a cafelei este concentrată în mâinile câtorva corporații uriașe. Nestlé şi Altria, împreună cu Sara Lee şi Procter & Gamble, cumpără aproape jumătate din cafeaua lumii.

O astfel de putere de cumpărare concentrată, un astfel de excedent de cafea şi o astfel de valoare adăugată masivă potențială au deplasat în mod spectaculos banii făcuți din cafea de la cultivatori către marile concerne multinaționale.

Raportul achiziție – vânzare

În 2002, într-un raport intitulat foarte inspirat „Jaful“, Oxfam a urmărit prețurile plătite pentru un kilogram de cafea cultivată în Uganda şi a demonstrat că prețul din magazinele din Marea Britanie era de 700 de ori mai mare decât cel cu care a fost cumpărat de la agricultori.

Apariția mișcării Comerțul echitabil pentru cafea a reușit oarecum să evidențieze şi să remedieze problema, însă situația a rămas, în esență, aceeași. Nici în cazul ceaiului nu avem o soartă mai fericită.

Doza bună pentru sănătate

Când vine vorba de sănătate, problemele sunt mult mai complexe decât vă puteți imagina. Din punct de vedere chimic, atât ceaiul, cât şi cafeaua au efect mai ales deoarece conțin cafeină, un drog psihoactiv care, în cantități mici, vă poate schimba starea de spirit şi vă poate face mai alerți din punct de vedere mental.

Cu toate acestea, în cantități mari, cafeina poate declanșa anxietate, panică şi insomnie. De asemenea, poate produce dureri de cap şi poate crește tensiunea arterială şi nivelul colesterolului din sânge.

Până mai recent, experții recomandau, ca doză ideală pentru stimularea mentală, două cești de ceai sau de cafea tare pe zi (100– 200 ml), iar oamenilor le era teamă să treacă la cafeaua decafeinizată, din cauza unui presupus risc crescut de apariție a unor boli cardiovasculare de la această stimulare.

Totuși, cercetările recente au demonstrat că o cantitate mai mare nu face atât de mult rău, ba chiar că poate face bine. Într-adevăr, este posibil să fi existat vechi semnale cum că prea multă stimulare ar fi rea pentru organism. Oricum, toleranța la cafeină se deprinde rapid.

Stoparea consumului de cafeină – Sevraj

Studiile arată că dacă beţi 400 ml (4–5 cești) de cafea pe zi doar o săptămână, cafeina nu vă mai menține treji. În același timp, oprirea consumului de cafeină poate cauza brusc simptome de sevraj, cum ar fi dureri de cap, irascibilitate şi oboseală, care durează de la una la cinci zile, punctul culminant fiind adesea după 48 de ore.

Citiți și Ceaiul verde – tradiție și sănătate într-o singură ceașcă.

Interesant, cafeina crește cu până la 40% eficiența calmantelor împotriva durerilor de cap. Acesta este motivul pentru care numeroase rețete de calmante vândute fără prescripție medicală conțin cafeină.

Cafea cu cofeină/ decofeinizată

Conținutul de cafeină din cafea variază considerabil. De obicei, o singură ceașcă de cafea instant conține 65–100 mg de cafeină. Un espresso scurt conține 100 mg, iar o ceașcă de cafea tare conține 115–175 mg.

Prin comparație, cafeaua decafeinizată conține doar circa 3 mg. Ceaiul conține cam jumătate din concentrația de cafeină a cafelei (30–60 mg). Însă nici una dintre aceste cifre nu este definitivă. Există o variabilitate mare în privința conținutului de cafeină al unei cești de ceai sau de cafea preparată de aceeași persoană, utilizând aceleași ingrediente şi ustensile în fiecare zi.

Pe lângă cafeină, cafeaua şi ceaiul mai conțin şi o altă substanță chimică – teofilina. Aceasta, sub formă de medicament, este bună pentru tratarea astmului, deoarece relaxează mușchii pulmonari.

Ceaiul mai conține şi un alt stimulent, teobromina. Efectul teobrominei este mai puțin puternic, însă durează mai mult decât cel al cafeinei; este substanța chimică din ciocolată care îmbunătățește starea de spirit.

Citiți și Ceaiul – cea mai populară băutură caldă.

Așadar, când vă spune cineva:

„Nimic nu se compară cu o ceașcă zdravănă de ceai ca să te facă să te simți bine“,

efectul este real, nu imaginar.

Jerome K. Jerome, fragment din Trei într-o barcă

Poate că se recomandă să încheiem acest subiect cu cântecul de laudă al lui Jerome K. Jerome, din Trei într-o barcă:

„După ouă şi bacon [stomacul] ne spune: „Lucrează!“ După micul dejun şi o bere brună, ne spune: „Dormi!“ După o ceașcă de ceai (două linguri pline pentru fiecare ceașcă, şi nu-l lăsați să stea mai mult de trei minute), el îi spune creierului: „Acum trezește-te şi arată-ţi puterea. Fii elocvent, profund şi tandru; vezi cu un ochi limpede substanța naturii şi a vieții: întinde-ţi aripile albe ale gândului tremurător şi avântă-te, ca un spirit divin, deasupra lumii învolburate de dedesubtul tău, peste șiruri lungi de stele în flăcări până la porțile eternității!“

50 de idei geniale care au schimbat omenirea – John Farndon. Traducere Grall Soft. Editura Litera, 2012