Ideal și realitate

0
1539

ideal și realitateÎntre ideal și realitate există o mare diferențiere în ceea ce privește planul făcut în avântul idealului și între întâlnirea lui cu realitatea, cu punerea lui în practică. De ce? Pentru că idealurile sunt de foarte multe ori legate de fantezie și imaginație, această pedagogă falsă, cum i se mai spune, pe când realitatea în care urmează a se întrupa este crudă și ca urmare nu rareori aceste încercări de întrupare sunt urmare de mari decepții.

Deseori tinerii idealiști după primii pași făcuți pe cărările vieții, îi întâlnești ca plouați, după expresia românească sau asemenea lui Icar cel cu aripile tăiate, cel prezentat în mitologia greacă.

Ce e de făcut? Fără ideal, realitatea ar fi crudă, dar fără întruparea lui în realitate rămâne undeva în lumea visurilor.

 Trebuie găsită soluția rezolvării dintre ideal și realitate, acea funie a vieții împletită din cele două coarde: ideal și realitate. De ce nu se ajunge la această împletire armonioasă? Pentru că de cele mai multe ori idealurile pe care le făurim sunt străine de Adevăr. Cum? Plănuim idealuri legate de parțial nu de integral în ceea ce privește existența. Spre exemplu. Aproape toate idealurile se opresc în viața vremelnică; ele nu închid în cuprinsul lor și veșnicia, la partea materială mult mai mult ca la cele spirituale.

Altfel s-ar prezenta lucrurile dacă în idealurile sale, omul ar ține cont atât de cele vremelnice cât și de cele veșnice, atât de cele materiale, cât și de cele spirituale.

Nu există ideal care să nu poată fi ancorat în realitatea vieții oricât ar fi ea de crudă.

Dacă se fundamentează pe puterea iubirii dumnezeiești. Atunci putem zice ca Sfântul Apostol Pavel:” Toate le pot întru Hristos Iisus Cel ce mă întărește” (Filip 4,13). Acest ideal real L-a plinit Însuși Domnul nostru Iisus Hristos. Puterea incomparabilă a iubirii Sale L-a dus la biruirea tuturor obstacolelor, a tuturor greutăților în drumul Său spre marea Jertfă, dovedind că iubirea este mai tare decât moartea.

Tot pe acest drum al împlinirii unui ideal au mers toți sfinții Bisericii. Repetând mereu cuvântul ideal înseamnă că pe lângă această noțiune există și aceea de ideal ireal, adică a unui real ce nu poate fi dus la îndeplinire, este vorba de idealurile bazate pe altceva decât pe puterea iubirii dumnezeiești, idealuri bazate pe om și pe lucrurile lumii acesteia. De ce nu pot fi duse la îndeplinire? Pentru că omul este o ființă nestatornică pe a Binelui cărare, nu cu puține slăbiciuni legate de firea omenească, încât în plănuirea aceasta riști să ajungi nu la puține dezamăgiri. Este cu totul altceva când acest ideal este împletit în planul său cu puterea lui Dumnezeu.

4f191f14874b1Un ideal sortit insuccesului este și acela plănuit pe lucruri vremelnice, pe dobândirea lor.

Insuccesul va consta în nestatornicirea acestor lucruri și mai ales în complicațiile care intervin pentru dobândirea lor care nu rareori se sfârșesc cu certuri și neînțelegeri.

Sfântul Simeon Noul Teolog ne spune că în viață nu putem face abstracție totală de preocuparea noastră cu lucrurile pentru că suntem oameni și avem un trup, dar această preocupare să fie penetrată de puterea frumoasă a harului dumnezeiesc, plinindu-se astfel ceea ce se cântă la slujbele noastre bisericești,” înțelepții lui Dumnezeu făpturii n-au slujit fără numai Făcătorului”.

Nici idealurile bazate pe profesii și ranguri nu au succes în dobândirea lor.

Istoria ne stă mărturie că mulți oameni cu înalte funcții au ajuns la mila altora pentru o bucată de pâine; sa amintim doar marele bărbat de Stat, Nicolae Titulescu și atâția alții.

În privința idealului real de care am vorbit mi s-a părut semnificativă Sfânta Evanghelie cu femeia văduvă din Nain.

Aceasta își ducea pe unic său fiu să-l îngroape. O realitate tragică și atât de crudă. Este de evidențiat faptul că oamenii cuminți au înțeles durerea ei și au venit în număr mare la această înmormântare, dar durerea ei depășea mult mângâierile lor. Fără soț, fără singura ei nădejde, fiul ei. Grea încercare.

În fața acestei realități crude apare deodată în drumul spre mormânt Persoana care întrupa puterea iubirii, Domnul nostru Iisus Hristos. Puterea iubirii față în față cu drama realității crude. Socotim că aproape toți cei de față s-au îndoit că ar mai exista cineva, care ar putea să rezolve această grea problemă. Uneori și noi cei de azi stăm la îndoială în ceea ce privește marea putere a iubirii, minunea iubirii.

Minunea s-a produs.

Cei ce duceau sicriul, la porunca Mântuitorului s-au oprit și la cuvintele Lui” Tânărule, ție îți zic, scoală-te”. Mortul înviază spre mirarea celor din jur și e redat mamei sale. Ideal real al iubirii a rezolvat realitate durerii, a vieții, a dus la plinirea idealului real.

Scena cu tânărul din Nain ar putea avea și altă semnificație legată de ceea ce i-a zis Mântuitorul,” Tânărule, ție îți zic, scoală-te”, adică ridică-te din planurile fanteziste, legate de lume, de lucruri și de alte trecătoare măriri la idealul real bazat pe iubirea dumnezeiască care singură este în stare să împletească în mod fericit idealul cu realitatea, oricât de crudă ar fi ea, având convingerea că idealul bazat pe această putere frumoasă a iubirii e mai tare și decât moartea, mergând până la sacrificiu.

Desigur plinirea lui nu e ușoară, dar nimic valoros nu se rezolvă fără sacrificii. Rodul sacrificiilor duse pentru o plinire valoroasă este aducător de multă liniște sufletească și nu puține bucurii.

Din contră, rezultatul altor trude pentru alte pliniri vremelnice va sfârși de multe ori cu mari dezamăgiri. Acestea pot merge până la deznădejde, pentru că trudele sunt prea mari și satisfacțiile prea mici.

Pentru a ieși din impas se cade a judeca drept:

Viața fără ideal nu are nici un rost lipsindu-i frumusețea trebuincioasă. Idealul fără realitatea vieții ar rămâne undeva între sferele visării.

Deci cu o dreaptă judecată putem păși cu toată încrederea din tinerețe pe drumul unor idealuri reale bazându-se acestea nu pe fantezie, ci pe puterea iubirii ce izvorăște din Sfânta Treime care rezolvă orice realitate oricât ar fi ea de complicată și de grea. Cu astfel de oameni întăriți în această realitate, cu aceste idealuri reale vom reuși la formarea unor credincioși ai Bisericii cu un sănătos echilibru și în același timp plini de curajul sănătos atât de necesar și folositor în același timp atât familiei cât și societății. Amin!

Sursa ”Îndrumări pentru îndreptarea și maturizarea duhovnicească a persoanei noastre” – Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here