Pilda – Despre neputinte si despre vindecarea lor

Neputintele noastre si puterea de a merge mai departe

0
104
accent-bijuterii -rugaciunea-Tatal-Nostru- Neputintele noastre
accent-bijuterii- rugaciunea-Tatal-Nostru

Neputintele noastre si puterea de a merge mai departe

Neputintele noastre sunt multe si le stie Dumnezeu. Atunci cand norii negri ne napadesc si se innegureaza gandurile noastre, nu ne ramane decat sa cerem ajutorul lui Dumnezeu. Tipsia pe care trebuie sa o ducem Imparatului, este goala si nu avem nici bucate alese, nici vorbe bune pe care sa le adresam aproapelui. Ce ne costa sa spunem o vorba buna, alaturi de un gest frumos? Cat putem fi de inchisi, numai noi stim. Si noi stim ca ne si putem deschide sufletul, in fata lui Dumnezeu si in fata duhovnicului, pentru a nu mai lasa loc  slabiciunilor sa ne stapaneasca. Asa cum diminetile isi deschid portile pentru a intampina natura, oamenii si lumea intreaga, asa trebuie sa renuntam la delasarile noastre si sa ne innoim.

Soarele rasare in fiecare dimineata si lumea renaste sub curcubeul cerului. Cate frumuseti sunt in lume si noi ramanem inchisi fata de natura si fata de oameni? De aici- de la suparari, victimizarea noastra si lipsa puterii de a lupta, pleaca totul. Dar sa nu ne pierdem speranta, caci si maine este o zi!  Si asa cum scrie in Biblie: “Ajunge zilei rautatea ei!’.

 Crestinul batran si tanarul

“La un crestin batran, a venit într-o zi un tânăr pentru a-i cere sfat si pentru a se ruga impreuna. Atins fiind de Cuvantul lui Dumnezeu acesta dorea sa traiasca de acum o viata frumoasa , curata si placuta Creatorului…
Din vorbă în vorbă, tânărul îi spuse:
– Crestine, sunt destul de rău. Aş vrea să mă schimb, dar nu pot. Îmi pierd uşor răbdarea. Atunci când mă enervez, vorbesc urât şi multe altele. Am încercat să mă schimb, dar nu am putut. Totuşi, eu sper că după ce voi mai creşte, voi putea să mă schimb, nu-i aşa?
– Nu, i-a răspuns bătrânul. Vino cu mine!
L-a dus pe tânăr în spatele chiliei, unde începea pădurea, şi i-a spus:
– Vezi acest vlăstar, ştii ce este?
– Da, crestine, un puiet de brad.
– Smulge-l!
Tânărul a scos brăduţul imediat. Mergând mai departe, batranul s-a oprit lângă un brăduţ ceva mai înalt, aproape cât un om.
– Acum, scoate-l pe acesta.
S-a muncit băiatul cu pomişorul acela, dar cu puţin efort a reuşit până la urmă să-l scoată.

Bradul si crestinul

Arătându-i un brad ceva mai mare, crestinul i-a mai spus:
– Smulge-l acum pe acela.
– Dar e destul de mare, nu pot singur.
– Du-te şi mai cheamă pe cineva.
Întorcându-se tânărul cu încă doi flăcăi, au tras ce-au tras de pom şi, cu multă greutate, au reuşit, în sfârşit, să-l scoată.
– Acum scoateţi bradul falnic de acolo.
– Părinte, dar acela este un copac mare şi bătrân. Nu am putea niciodată să-l smulgem din rădăcini, chiar de-am fi şi o sută de oameni.
– Acum vezi, fiule ? Ai înţeles că şi relele apucături din suflet sunt la fel? Orice viciu sau orice neputinţă pare, la început, inofensivă şi fără mare importanţă, dar, cu timpul, ea prinde rădăcini, creşte şi pune stăpânire din ce în ce mai mult pe sufletul tău. Cât este încă mică, o poţi scoate şi singur. Mai târziu, însă, vei avea nevoie de ajutor, dar fereşte-te să laşi răul să ţi se cuibărească adânc în suflet, căci atunci nimeni nu va mai putea să ţi-l scoată. Nu amâna niciodată să-ţi faci curăţenie în suflet şi în viaţă, căci mai târziu, va fi cu mult mai greu.”

 Ionela Moldovanu