Lipsa de comunicare afectivă între copil și părinte duce la tulburări emoţionale

0
1542
hrana emoţionalăTumultul zilelor pe care le trăim aduce cu el şi riscul că uneori să uităm a ne apleca cu atenţie şi a vedea cu adevărat nevoile emoţionale ale copiilor.

Uneori lipsa de timp suficient sau programul prea încărcat al părinţilor dar şi al copiilor şi nu numai, au drept consecinţă creşterea distanţelor sufleteşti şi, dacă în prima instanţă nu într-un mod vizibil, desigur mai apoi evident, pot merge pînă la apariţia tulburărilor emoţionale.

După 9 luni petrecute în siguranţă în burta mamei copii au nevoie de încredere, de susţinere permanentă pentru că aceştia să crească sănătoşi psihologic. A creşte emoţional echilibrat un copil, a comunica afectiv, merge mult mai departe, dincolo de vorbe reflectindu-se în distanţe sau apropieri sufleteşti, a fi lîngă el când are nevoie, a-l înţelege, a-l susţine, a-l încuraja, a avea răbdare, a fi tolerant, a avea încredere în potenţialul lui, a fi mângâiat, îmbrăţişat, într-un cuvânt a fi văzut. Are nevoie de toate aceste lucruri nu doar sporadic considerând că este de la sine inteles ci permanent şi, mai ales, în clipele în care nu ştie sau greşeşte, atunci când deseori există tendinţa de a-l corecta într-un mod nesusținător.

Putem numi aceste lucruri hrana emoţională.

Aşa cum zilnic există nevoie de hrana la fel există nevoia de hrana emoţională.  Orice copil are nevoie de hrana emoţională, de comunicare afectivă, care să îi ajute să crescă sănătos, să nu rămână blocat emoţional manifestând comportamente dezadaptative. Tulburările emoţionale sunt sursa multor astfel de manifestări ce îşi au sursa în insuficiența acestui «combustibil sau hrana emoţională » sau mai rău, chiar în lipsa lui. Putem vedea asta în lipsa bucuriei, elanului de viaţă, a neîncrederii în sine, a imaginii proaste de sine, a timidităţii, irascibilităţii, labilităţii emoţionale, lipsa unui somn liniştit, a fricilor sau diferitelor somatizări şi multe altele.

Toate aceste lucruri îşi au sursă în copilărie cînd copii nu sunt văzuţi aflându-se în spatele unei imagini de dinainte stabilite a ceea ce trebuie sau cum trebuie să arate copilul, imagine care nu ţine cont de ceea ce este el cu adevărat (să nu uităm că toţi suntem unici şi fiecare copil în parte este unic- de aici comparaţia cu alţii copii sau fraţi şterge ceea ce este el cu adevărat), în spatele unei absențe emoţionale învelită în poleială lipsei de timp, a regulilor sub imperiul lui trebuie, a solicitărilor care nu ţin cont de puterea, dorinţa şi înclinaţia lui sau a faptului că pur şi simplu avem în faţă noastră un micuţ ce nu are experiența unui adult şi care în loc de încurajări primeşte sancţiuni (verbale sau şi mai grav fizice), critici, etichetări, etc.

Toate aceste lucruri nu fac decât să îl împingă în refugiu în altă lume, minciună, imagine de sine proastă, neîncredere, tristeţe, lipsa curajului, a optimismului.

Un copil echilibrat, dezvoltat armonios emoţional, este deschis, implicat în diverse activităţi, are încredere în el. Nu ezitaţi să va orientaţi către lucrurile bune, frumoase şi să spuneţi ori de cîte ori aveţi ocazia fără a va fi frică că va deveni un rebel sau că astfel lucrurile ar putea să ajungă pe un făgaş greşit.

Învăţaţi-l să ceară ajutor fără a se teme de pedeapsă. Blîndeţea, toleranţa, respect, încrederea, răbdarea, încurajarea, stabilitatea, consecvenţă, perseverenţă, prezenţa atunci cînd este supărat sau are nevoie sunt doar câteva din ingredientele unei doze zilnice de hrana emoţională cu efecte benefice pe termen lung.

Sursa: roportal.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here