Despre Horoscop, magie si alte incercari
Cum vedeţi dumneavoastră persoanele vegetariene?
Eu niciodată nu judec persoanele în funcţie de ce mănâncă! Şi, cu mila lui Dumnezeu, mă străduiesc să nu-i mai judec nici în funcţie de comportamentul lor.
Dacă mă supără, îi cert sau le comunic ce simt dar încerc să nu-i judec. Mă uit, aşa, la câte un om care face rele mari şi zic: „Doamne, oare pe cine piteşti Tu acolo”, că dacă îi vine ceasul într-o zi, cine ştie ce ajunge. Mari păcătoşi au ajuns mari sfinţi. Aşa că eu nu mai judec după ce face şi în nici un caz după ce mănâncă. Buni sunt şi cârnaţii, bună-i şi salata de morcovi, de varză… Să nu-ţi influenţeze mâncarea iubirea”, zice Sfântul Apostol. Nu judeca pe cel care mănâncă cârnaţi, dar ceartă-i pe acela care mănâncă cârnaţi în post, dacă zice că-l creştin, pentru că noi nu postim ca să ne mândrim cu asta. Împlinim o poruncă a mamei noastre Biserici care ştie ce-i bine să facem şi ce nu.
Să nu facem din mâncare un idol.
Nimeni nu se mântuieşte prin mâncare vegetariană. Mulţi călugări nu mănâncă carne, dar asta-i ascultare. Eu nu mănânc carne de mai mult timp. Am fost vegetariană şi mai demult, dar asta pentru că îmi făcea mai bine la fierea mea, pentru defecţiunile mele.
Nu aceasta ne mântuieşte. Nu faceţi idol din mâncare. Să fie moartă, să fie vie, să fie de ieri, să fie de alaltăieri… şi-şi bate vrăjmaşul joc de noi şi pe linia asta. Zice: „Să-l fierb, să nu-l fierb, îl fierb 5 minute, îl fierb 10 minute, îl bag dincolo, îl scot dincolo”. Nu! Să fim liberi! Şi mâncarea vegetariană e foarte bună. E bine să fie crudă. Dar Dumnezeu a zis să mâncăm morcovi cruzi? Da ce, suntem iepuraşi? Mâncarea gătită e şi ea rodul bucuriei mele de a face mâncare. Sigur că dacă o fac prost şi prăjesc slănina, face rãu. Nici nu-i admir, dar nici nu-i dispreţuiesc pe vegetarieni.
Ne putem vindeca de anumite boli prin anumite regimuri. De ce? Pentru că Dumnezeu a pus leacuri în cele create de El pe pământ. Dar fără rugăciune, fără Dumnezeu e iluzorie vindecarea noastră.
Cum se poate lupta împotriva celor ce merg la vrăjitor? Cum ne putem feri de farmece?
Noi, cu cei care merg la vrăjitori nu ne luptăm. Ce treabă avem cu ei? Cel mult le spunem de ce nu-i bine să meargă la vrăjitor. Vraja se face prin demon. Cu demonul nu-i bine să facem nici un fel de afacere, să nu avem nici un fel de relaţie. Cum scăpăm de vrăji? Cu rugăciune, binecuvântare: „Binecuvântează Doamne pe cei ce mă urăsc!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care mă blestemă!”, „Binecuvântează Doamne pe cei care îmi vor răul!”, iar rugăciunea pentru vrăjmaşi să fie scrisă pe un bileţel şi ţinută în geantă şi citită cât mai des. Luaţi mir sfinţit de unde găsiţi şi miruiţi-vă când plecaţi de acasă şi veţi fi înveliţi cu darul Duhului Sfânt de toate vrăjile. Stropiţi cu agheasmă în casă. Faceţi sfeştanie cât mai des, nu trebuie mare pregătire. Daţi cu aspiratorul şi chemaţi părintele să facă sfeştania.
Vrăjmaşul ne stăpâneşte fie promiţându-ne bunătăţi, fíe înspăimântându-ne. Să nu ne fie frică să zicem aşa: „Doamne, şi diavolii şi vrăjitorii sunt făpturile Tale, Tu eşti Stăpânul nostru, al tuturor”. Şi dacă nu-mi e frică nu are ce să mi se întâmple. Să nu credeţi în superstiţii. Tot timpul să vă faceţi Sfânta Cruce, dreaptă şi frumoasă, atingând trupul în locurile cuvenite, în numele Tatălui, şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Noi ne mai grăbim câteodată şi se zice că unde nu atinge crucea, atinge dracul. S-o facem cât mai corect.
Eu cred în horoscop. De ce unii preoţi nu admit aşa ceva?
Pentru că au scăpat de idolatrie! Tu, copile, eşti idolatru dacă crezi în horoscop. De ce este păcat? Noi nu negăm că luna are o influenţă asupra apei. Am nega realitatea. Aţi văzut mareele. Şi-apoi o fi având vreo influenţă şi asupra apei din organismul meu, că parcă într-un fel mă simt în nopţile cu lună plină şi într-un fel în celelalte nopţi; mă doare mai tare capul şi celelalte. O fi vreo influenţă şi a stelelor, dar asupra cui? Asupra apei din corpul meu. Dar ea nu mă poate opri să mă mântuiesc sau să nu mă mântuiesc; să fiu fericită în Hristos sau să nu fiu fericită în Hristos.
A crede în horoscop înseamnă a te lepăda de Dumnezeu, care ne-a făcut liberi.
Şi dacă cred, atunci: „fie ţie după credinţa ta”. Lepădându-te de libertate, de adevărul care te face liber, devii robul idolului. De crezi că de la pisica neagră îţi merge rău, atunci îţi merge rău; de crezi în horoscop, atunci e ca în horoscop. Dar este pentru că te-a părăsit Dumnezeu şi te-a lăsat „la voia minţii tale.” Eliberează-te de horoscop şi Hristos te va face liber. Iar preoţii, ar fi groaznic să fie numai unii, toţi să spună că e păcat şi să-ţi dea canon acolo, să te certe la Sfânta Spovedanie, ca să scapi de idolul acesta. Nici să nu citiţi, căci vă determină, vă răneşte mintea. Dacă ai citit întâmplător, auzi în autobuz că astăzi cu zodia nu ştiu care se întâmplă nu ştiu ce, îţi rămâne în minte şi te-a marcat, ţi-a luat libertatea.
Pentru mine totul e nou; Duhul Sfânt le face toate noi, uimitoare, în fiecare clipă! Gândiţi-vă, am un vis prevestitor, am visat ceva care sigur înseamnă ceva rău. Păi de ce mi-a dat Dumnezeu visul acela? De sadic ce e, ca să-mi spună dinainte că o să sufăr? Nu, ci ca să mă rog şi să-mi meargă bine. De aceea, pentru că Dumnezeu schimbă toate. Cu Dumnezeu le schimb pe toate. El modifică, că e Stăpânul întregii creaţii. Ţi-a zis horoscopul că astăzi pierzi banii? Tu roagă-te la Dumnezeu, dă-i de pomană şi i-ai câştigat!
Horoscoapele au devenit „pâinea cea de toate zilele” a tuturor celor ce citesc ziarele şi ascultă radioul. De ce şi actuale/e ediţii ale Ceaslovului folosesc semnele zodiacale? Ele au devenit o sursă de confuzii.
Sunt două probleme diferite. Ȋn primul rând, semnele zodiacale nu au nimic rău în ele. Ele sunt nişte semne convenţionale care, prin simboluri şi prin nume, reprezintă perioade ale anului; ele apar şi în iconografie când se strânge Cerul, în Apocalipsă. Păcatul constă în a considera că ceva exterior mie îmi poate anula libertatea, că viaţa mea poate fi determinată de poziţia nu ştiu cărei planete.
Acesta este păcatul: eu îmi abandonez libertatea mea de făptură creată după chipul lui Dumnezeu şi chemată să dobândesc asemănarea cu Dumnezeu şi mă încred în ceva pus din afară. Aici diavolii lucrează prin orice: acelaşi efect îl are şi credinţa într-o pisică neagră. Ca atare, este adevărat tot ce spun superstiţiile, ni se întâmplă tot ce spun acestea pentru că puterea credinţei mele este o putere. Zice Mântuitorul: ‘”Fie ţie după credinţa ta”. Dacă tu crezi cu adevărat că astăzi o să câştigi nişte bani, o să-i câştigi. Dar dacă tu crezi că eşti o făptură liberă şi că nimic (nici o boală, nici o întâmplare, nici un necaz) n-ar putea să-ţi ia bucura de a fi om, de a fi iubit de Dumnezeu şi de a avea Harul că să răspunzi acestei iubiri, nimic nu o să te mai poată influenţa.
Această „pâine de toate zilele” este o dovadă a creşterii vertiginoase a puterii superstiţiei.
Acesta este totuşi un semn că lumea doreşte viaţă spirituală, dar alege mereu ceva uşor şi plăcut, ceva comod, nu crucea. Alege alte spirite! După materialism, după ateism, când oamenii credeau că nu există Dumnezeu, acum toţi sunt cutremuraţi de existenţa a „ceva spiritual” şi toată foamea şi setea lor de Dumnezeu se amăgeşte cu surogat, aşa cum a crezut şi biata Eva că mâncând din pomul oprit o să cunoască. Aceasta este o minciună şi omul se va deştepta într-o bună zi şi va trebui să se rupă. Mulţi spun: „Dar ce-i aşa rău, că doar în glumă zic, în glumă fac?”. Cu dracul nici în glumă să nu te joci, căci el este demon şi în glumă şi în nenorociri.
Trebuie să ne apărăm ca de demon. Noi 254 nu ne facem frate cu diavolul ca să trecem puntea şi nu-l lăsăm să glumească cu viaţa noastră. Este un păcat căci printr-o simplă lectură ne dăm pe mâna diavolului, ne anulăm libertatea oricât am fi de liberi. Acea imagine, acea informaţie a intrat în mintea noastră, a rănit-o şi va lucra. Aşa cum face orice imagine neruşinată.
Dacă n-ai spus: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-l pe cel care a facut-o, dăruieşte-i pocăinţă şi curăţă ochiul meu să nu se rănească” şi nu ai întors capul, imaginea aceea va lucra în lăuntrul tău şi te va împinge la păcat mai devreme sau mai târziu, mai grav sau mai puţin grav. Întotdeauna să ai mintea pregătită să respingă cu Numele lui Iisus şi cu gândul la Sfânta Cruce să respingă asemenea informaţii care afectează sufletul nostru. Numai pocăinţa şi lacrima le va şterge. Cu cât avem mai puţine de şters cu atât mai devreme vom ajunge la bucurie, la plânsul cel de recunoştinţă şi nu la cel de pocăinţă.
Nu credeţi că ar fi necesară o atenţionare mai insistentă cum că folosirea horoscoapelor constituie un păcat – menţionată de altfel şi în Pravilă.
Da. Cred că aici se poate face mai mult. Şi Părinţii, prin predici şi prin reviste, şi voi tinerii, prin manifestările voastre, să atrageţi atenţia asupra superstiţiei căci de la simpla superstiţie, de la horoscop, se ajunge la magie etc. Şi trebuie insistat aici pentru că mulţi spun că nu fac nimic rău, că n-au ştiut că este rău. Trebuie spus lucrurilor pe nume ca omul să poată discerne ca să nu iacă acest păcat din neştiinţă.
Mestesugul bucuriei, Maica Siluana Vlad
