Am studiat celulele, apoi organitele celulare, am ajuns la molecule şi la structuri din ce în ce mai mici. Descoperirile sunt foarte importante, dar din păcate, adâncindu-ne în acest studiu, am pierdut vederea de ansamblu. Omul e mai mult decât o „sumă” fizico-electro-chimică, spune parintele ce a inventat homeopatia.
Medicul ce practica homeopatia trebuie să se transforme dintr-un analist într-un filozof.
Cel mai important, dar şi mai dificil în acelaşi timp, este să schimbi viziunea medicului alopat. Medicul trebuie să se transforme dintr-un analist într-un filozof care să perceapă lumea ca pe un tot, ca pe un întreg. Numai atunci el va putea înţelege cât de mare este descoperirea lui Hahnemann, parintele homeopatiei.
În medicina clasică este ca pe câmpul de luptă. Se doreşte uciderea duşmanului, dar din păcate acest lucru se realizează cu preţul vieţii propriilor soldaţi. Căci un antibiotic, de exemplu, nu va acţiona niciodată numai asupra celulelor microbiene de care vrem să scăpam, ci şi asupra tuturor celulelor organismului nostru, afectându-le funcţionarea. În cazul homeopatiei conflictul este rezolvat pe cale paşnică.
Aşa cum spuneam, cauza bolii trebuie căutată la nivel dinamic (electro-magnetic) şi nu fizico-chimic. Boala nu este numai dereglarea funcţionării unui organ sau a altuia, ci este în primul rând dereglarea forţei vitale răspunzătoare de funcţionarea întregului organism, căci omul este un întreg indivizibil, toate organele şi sistemele sale fiind în permanentă interacţiune.
Scopul tratamentului homeopatic îl constituie mărirea potenţialului sănătăţii la omul bolnav.
Homeopatia este un sistem medical care nu numai că acceptă existenţa puterii
vindecătoare caracteristică naturii, dar se şi bazează întru totul pe stimularea acesteia. Ideea este nu să încerci să forţezi sistemul cu tot felul de proceduri artificiale şi medicamente chimice sintetice, ci cu blândeţe să ajuţi organismul să se armonizeze cu el însuşi şi să se vindece el însuşi. Căci, aşa cum spunea şi Hipocrate: „natura vindecă, medicul asistă.”
Nu există boli izolate. Nu poate fi bolnav numai un singur organ, independent de toate
celelalte. Un organ bolnav se află într-un organism dezechilibrat. Rolul homeopatiei este de a stimula mecanismele de apărare ale întregului sistem, aprovizionându-le cu resurse şi energie. Nu se introduce nimic nenatural din afară; nimic nu este forţat, ci se acţionează în acelaşi sens cu forţa vitală, cu Natura.
Homeopatia nu ia în calcul numai simptomele fizice.
Am mentionat deja că starea forţei vitale se exprimă prin simptomele pe care le are pacientul la un moment dat. Pornind de la aceste simptome homeopatul administrează substanţa a cărei potențial este cel mai apropiat de potențialul forţei vitale a pacientului. Când câmpurile electromagnetice caracteristice pacientului şi remediului vibrează la unison, apare un fenomen pe care fizicienii îl numesc „rezonanţă.”
Rezultatul constă în creşterea câmpului electromagnetic al pacientului la aceeaşi frecvenţă, lucru necesar pentru vindecare. În cazul unei infecţii, de exemplu, scopul homeopatiei nu este acela de a distruge bacteria, ci de a aduce organismul în starea în care nu mai există condiţii de multiplicare a ei. Altfel spus, rezultatul tratamentului homeopatic este scăderea receptivităţii organismului la boli.
Indicarea remediului corect, în doza corectă şi în momentul cel mai potrivit este posibilă numai dacă se iau în considerare toate simptomele pe care le prezintă pacientul. Homeopatia nu ia în calcul numai simptomele fizice. Pentru homeopaţi sunt importante toate modificările care apar în diferite „zone” ale vieţii pacientului – cum interacţionează el cu cei din jurul lui, reacţiile la schimbările de mediu, de temperatură, tulburările de somn, preferinţele sau, dimpotrivă, aversiunile alimentare etc.
În fiecare stadiu al bolii pacientul necesită numai un singur remediu.
Dacă remediul corect nu este găsit, pacientul nu este vindecat complet, ci se obţine numai o ameliorare. În conformitate cu legea similitudinii (asemănării simptomelor) medicamentul care nu acoperă toate simptomele pacientului nu poate fi destul de eficient. Dar sunt multe cazuri dificile în care remediul simillimum este greu de găsit, deoarece forţa vitală nu este destul de puternică pentru a exprima un tablou clar al remediului de care are nevoie – deci nu se poate obţine vindecarea completă a pacientului. Însă, prin ameliorări succesive, se obţine o calitate a vieţii pacientului mult mai bună pe toate planurile. Şi, pe măsură ce starea de sănătate se ameliorează puţin câte puţin, forţa vitală devine din ce în ce mai puternică, până când, la un moment dat, ne poate „spune” clar de ce remediu are nevoie, astfel, urmând vindecarea.
”Homeopatia, tratament pentru corp, minte și suflet”, Dr. Tatiana Bolbocean, Dr. Mihaela-Georgia Cîmpian
. Omul e mai mult decât o "sumă" fizico-electro-chimică, spune parintele ce a inventat homeopatia...){kind=link}