Harul este expresia dragostei lui Dumnezeu față de oameni

harHarul este grația divină sau darul lui Dumnezeu, lucrarea sau energia lui Dumnezeu în Treime. Noul Testament vorbește de har ca de o „energie spirituală necreată”, „care vine de la Dumnezeu Cel în Treime”, „izvorâtă din Ființa dumnezeiască a celor trei ipostasuri și e nedespărțită de Ea sau de aceste ipostasuri” (Grigorie Palama).

Harul este expresia dragostei lui Dumnezeu față de oameni.

Este, într-un fel, „dragostea lui Dumnezeu care se revarsă în inimile noastre prin Duhul Sfânt, Cel dat nouă” (Romani 5, 5), ca urmare a jertfei lui Hristos pe cruce. El ne-a răscumpărat din robia păcatului, ne-a sfințit și ne-a dat harul mântuitor, care ne înfiază, făcându-ne „fii ai lui Dumnezeu” prin har, renăscându-ne prin baia Botezului.

Harul este lucrare sau energie, dar și putere a Duhului Sfânt, Care face să se imprime în noi „chipul lui Hristos”; deci este și un dar gratuit de la Dumnezeu, Care ne îndreptează (Romani 3, 24). „Căci în har sunteți mântuiți prin credință și aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu” (II Tesaloniceni 2, 6); și ne face să lucrăm după voia și poruncile Lui, fiind prima condiție a mâtuirii. De aceea, harul se numește în general „harul lui Dumnezeu” , „harul Domnului nostru Iisus Hristos” sau „harul Duhului Sfânt”, care se transmite prin Sfintele Taine.

Harul este dat după măsura darului lui Hristos.

Harul lui Dumnezeu este de multe feluri și se numește „Tronul harului”, de care să ne apropiem ca să luăm har, spre ajutor la timp potrivit. Prin har suntem îndreptați și răscumpărați, fiind o „stare de har” la care ne-a adus Hristos. Este și o prisosință și o înmulțire a harului, „har peste har”, adică este și o creștere în har, care se adaugă și sporește prin „îndumnezeire” sau ne face „părtași ai dumnezeieștii firi”, în raport cu creșterea și sporirea în virtuți. Căci harul nu trebuie zădărnicit, adică nu trebuie pierdut sau lăsat nelucrător, prin erezie sau abatere de la dreapta credință, care înseamnă „cădere din har”. Există și „aprindere a harului” și o „întărire în har”. Duhul lui Dumnezeu ne potfește cu gelozie, ca să dea „celor smeriți mai mare har”. Există și o vorbire cu har, plăcută Domnului sau „dreasă cu sarea Duhului”.

Dar există și har desăvârșit, în care nădăjduim și care se va da la arătarea Domnului la Parusia Judecății, la intrarea în slava veșnică. Harul e folosit și ca formulă de salutare, alături de „milă și pace”, la începutul și la sfârșitul epistolelor. Pentru că harul este prima lucrare în actul mântuirii, la care se adaugă sinergic (într-o acțiune de împreună-lucrare), credința și faptele bune din partea omului, se zice: „prin har sunteți mântuiți, prin credință, și acest lucru nu-i de la voi, ci e darul lui Dumnezeu”.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

Mai multe articole pe aceeaşi temă puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here