Haikuuri – Poezia din Orient

Haikuuri japoneze

0
122
Haikuuri - Fundatia Calea Victoriei
Haikuuri – Fundatia Calea Victoriei

Haikuuri japoneze

Haikuuri -Basho este considerat maestrul suprem al poeziei Haiku. Citind aceste Haikuuri ale  unor autori japonezi, am realizat ca avem multe de invatat din minimalismul cu care este tratata viata in literatura japoneza. Specificul acestor Haikuuri este alcatuit din cateva amanunte pe care de obicei, nu le vedem. O frantura de sentiment, o nostalgie trecatoare, o umbra prin fata unui zid, un gest, invingerea unui sentiment coplesitor, sau silueta unui copil. Aceste descrieri, care sunt de cele mai multe ori marginalizate si bagatelizate de grosierul vietii, ne duc la esenta lucrurilor. Tonice si tonifiante, aceste Haikuuri japoneze, nu ne lasa sa cadem in perplexitate, atunci cand ajungem intr-un punct mort al vietii. Forta de patrundere a Haikuurilor este atat de mare, incat ajunge in samburele existentei noastre atat de efemere, printr-o simpla observatie.

Multi scriitori au fost fascinati de Haikuuri

Multi scriitori englezi si americani, si-au incercat maiestria in compunerea unor astfel de versuri. Totusi de unde aceasta fascinatie fata de ispita haikuului? Se spune ca sunt in Japonia peste zece milioane de poeti care scriu Haikuuri japoneze, dar sunt necunoscuti sau scriu pentru ei insisi. Europenii sunt fascinati de aceasta poezie extrem orientala. De exemplu, protocolul ceaiului este cadrul in care doamnele imperiale sau gheisele onorau cu prezenta acest cadru. Apoi indragostirea de rostire si farmecul tainei supunerii. In acest context, haijinii, poetii de la curte, preluau mesajele criptice si le decodificau transmitandu-le in mesaje estetice.

Un haiku al lui Kobayashi Issa, scris la moartea unuia din fiii săi:

“Viaţa ca roua –
doar ca roua.
Şi totuşi…”

Haikuuri de Basho:

  1. “Câți fluturi
    nu și-au fluturat cărarea
    de-a curmezișul zidului!
  2. M-am întors
    zărind un arbore uriaș:
    munții verii.
  3. Norii, când și când,
    Acoperă luna
    Împrospătând lumina privirii
  4. Păsările nu cunosc
    Floarea numită fluture.
    Cer de toamnă.
  5. Uneori norii
    Aduc odihna
    Celor ce admiră luna!
  6. Vântul de toamnă
    Bate deși
    Castanele nu-s coapte.
  7. Din marginea drumului
    hibiscusul s-a lăsat
    păscut de cal.
  8. A treizecea noapte fară lună
    criptomeri de o mie de ani
    ce-i înșfacă ciclonul.
  9. Pe marea întunecată
    țipătul unei rațe sălbatice
    albește vag.
  10. Bujor de iarnă
    și fluierar care spui atâtea –
    cuc al zăpezilor.
  11. Subt burniță,
    nalbele
    deschid un cer senin.
  12. Întreaga familie in vizită la cimitir –
    părul nins,
    bastoane în mână, sprijin.
  13. Zeul – absent;
    frunze moarte – gramadă.
    Pustiu.”

Ionela Moldovanu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here