Gutuia, fruct cu aromă de toamnă

0
174

gutuileÎn 100 grame de gutui găsim cinci vitamine, grăsimi, zaharuri, proteine, fibre, apă, sare precum şi cinci oligoelemente importante. Sunt recomandate în curele de slăbire dar şi în cure de toamnă atât pentru aportul de vitamine şi minerale dar şi pentru puternicul lor efect antioxidant. Gutuile pot fi păstrate proaspete şi sub forma compoturilor sau dulceţurilor. Reţete pentru prepararea peltelei, dulceţei şi gemului de gutui.

Gutuile, fruct cu aromă de toamnă şi parfumul amintirilor din copilărie, sunt denumite în latină „Cydonia oblonga“. Aceste fructe erau cunoscute încă de pe vremea vechilor acadieni, şi mulţi consideră că gutuile au precedat merele, în ce priveşte cultivarea lor. Vechii romani consumau gutui coapte în miere de albine sau în combinaţie cu ceapă verde. Un scriitor antic care ne-a lăsat foarte multe indicii despre agricultura vechilor romani, descria trei tipuri de gutui. El accentua faptul că „mărul de aur“ din grădina Hesperidelor era de fapt gutuia. Acea gutuie foarte bogată în minerale şi vitamine.

Bogăţia de vitamine şi minerale pe care o găsim în acest fruct tare şi parfumat întrece orice aşteptări. În 100 grame de gutui găsim cinci vitamine (A, B3, B9, B6 şi C), grăsimi, zaharuri, proteine, fibre, apă, sare precum şi cinci oligoelemente importante: potasiu, fosfor, calciu, fier şi magneziu.

Datorită compoziţiei gutuilor, ele sunt recomandate în curele de slăbire, dar şi în cure de toamnă.

Ele aduc organismului un aport important de vitamine şi minerale. Gutuile însă au şi un puternic efect antioxidant datorită pectinei, o fibră solubilă nedigerabilă care stabilizează şi menţine activitatea tractului intestinal şi a florei bacteriene. Pectina micşorează nivelul de colesterol din circuitul sangvin, şi inhibă absorbţia de grăsimi în corp.

Pentru a ne bucura de gustul său deosebit cât mai mult timp, gutuile se depozitează în cămară, puse pe un singur rând în lădiţe (lemn, plastic sau carton). Fiecare fruct se împachetează într-un şerveţel sau într-o coală de hârtie, lăsându-i cele 2 frunze care rămân prinse de codiţă. Frunzele de gutui le putem folosi la ceai peste iarnă, având un puternic efect diuretic. Acelaşi efect, dar nu la fel de puternic, îl are compotul proaspăt de gutui.

Dar gutuile sunt foarte bune în stare proaspătă, coapte sau compot.

Pentru serile lungi de toamnă târzie punem o gutuie feliată, un măr feliat şi eventual o pară mai tare tot feliată într-un litru de apă, la fiert. Îndulcit după gust şi mâncat fierbinte poate fi un excelent adjuvant în stările febrile.

Un desert uşor de făcut sunt gutuile coapte. Tăiate în jumătate, cu cotorul scos, umplute cu zahăr sau miere şi scorţişoară, aliniate frumos în tavă şi date la cuptor pot fi un excelent însoţitor în vizionarea unui film bun. Iar cotorul şi seminţele uscate devin un ceai antitusiv excelent datorită mucilagiilor pe care le conţine. Gutuile pot fi păstrate şi sub forma compoturilor sau dulceţurilor, astfel că pe parcursul iernii ne putem bucura de aroma acestui fruct până în primăvară.

Compotul de gutui

Se taie gutuile felii groase (fără cotor) şi se pun în borcane de 800 ml. Se umple borcanul cu apă până la guler, se adăugă 1-2 linguri de zahăr, se capsează şi se sterilizează 45 minute, fie în cuptor, fie într-o oală cu apă care fierbe. Dacă aţi optat pentru oala cu apă fiecare borcan se înfăşoară în prosoape pentru a nu crăpa. Apoi se lăsă la răcit în pat cald (între paturi) 24 ore.

Gemul de gutui

Se spala bine fructele, se taie în patru, sau dacă fructul este mai mare în opt, şi se scot cotoarele. Se toacă fin fie prin maşina de tocat, fie în robot. Se fierb în ceaunul de tuci sau în oală la cuptor cam o oră, cu un adaos mic de zahăr. O proporţie de un kilogram de zahăr la cinci kilograme de pastă. În ceaun se amestecă din când în când şi se opreşte focul când nu mai „scuipă“. Se pune fierbinte în borcane dar nu se pune capacul decât a doua zi, după ce s-a răcit şi s-a întărit un fel de coajă de deasupra. Se pot folosi mere şi pere în amestec cu gutuile în ce proporţii se doreşte, dar se măreşte cantitatea de zahăr la două kilograme pentru cinci kilograme de pastă.

Dulceaţă de gutui

Se curăţa gutuile de coajă şi cotor. Acestea nu se aruncă deoarece se pot folosi la peltea. Miezul gutuilor se taie cuburi sau „scobitori“. Se foloseşte o farfurie adâncă plină „vârf“ cu cuburi de gutui. Separat se pune la fiert un kilogram de zahăr cu trei căni de apă; se fierbe până se leagă siropul. Se face proba fie pe farfurie – se lăsă să cadă o picătură care ar trebui să nu se împrăştie -, sau se ţine lingura pe lateral şi ar trebui să se formeze trei picături pe latura de jos – să nu se adune într-o singură picătură. Apoi se pun fructele şi se fierb la foc mic până se leagă iarăşi. Se păstrează în borcane mici.

Peltea de gutui

Se face din cojile şi cotoarele gutuilor la care, opţional, se pot pune şi coji de mere roşii pentru culoare. Se pot adăuga gutuile mai mici, dar tăiate în patru. Se pun într-o oală, se adăugă apă cât să le acopere, apoi se mai adaugă cam de doi centimetri deasupra. Se fierbe la foc potrivit până când apa „de deasupra“ se evaporă iar fructele s-au înmuiat. Se scurge zeama şi se amestecă cu zahăr în proporţie de 1:1. Se fierbe până se leagă – testul cu lingura sau cu farfuria. Se pune fierbinte în borcane fierbinţi – care au fost încălzite înainte în cuptor -, şi se răceşte în pat cald acoperite cu pături.

Fiecare preparat din gutui aminteşte de copilărie, de gutuile puse pe dulapurile bunicii sau de borcanul cu dulceaţă ţinut în „camera de bună“. Lingura de dulceaţă pe farfuriuţa albă alături de paharul de apă rece aşezate pe un prosop brodat sau cu dantelă lucrat manual pe margini ne întâmpină şi azi în casele bătrâneşti.

Citește și: https://jurnalspiritual.eu/gutuia-stimuleaza-imunitatea/

Sursa: ziaruldeiasi.ro

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here