Povestea spune că odată, într-o împărăţie îndepărtată, după ce s-au strâns grânele şi s-au pus în hambare, s-a aflat că sunt otrăvite. Oricine mânca din ele înnebunea, împăratul a ţinut sfat cu boierii săi, hotărând ce să facă.
Era limpede că nu aveau destulă mâncare din altă parte pentru hrănirea poporului. N-aveau de ales, trebuia să mănânce din acele grâne.
„Foarte bine, a zis împăratul, o să le mâncăm. Dar câţiva dintre noi se vor hrăni cu mâncare neotrăvită, ca să rămână printre noi unii care să ne aducă aminte că suntem nebuni.”
Noi trăim într-o societate în care sistemul de valori a devenit smintit. Şi avem nevoie de cineva care să ne aducă aminte că trăim într-o lume nebună. Acest „cineva” trebuie să fie Domnul Iisus Hristos şi Biserica Lui.
În Germania, în timpul ultimului război, un tren încărcat cu evrei ce erau duşi într-un lagăr de exterminare se afla tras pe o linie secundară, ca să facă loc unui rapid. O bătrână s-a uitat din întâmplare printr-o crăpătură a uşii unui vagon de marfă şi a văzut victimele evreieşti aflate înăuntru. Auzise zvonuri despre exterminarea evreilor, dar acum s-a convins. Îi văzuse cu ochii ei. A început să strige din toate puterile, protestând faţă de ceea ce se întâmpla, fără să se oprească. Autorităţile au dus-o la un spital de nebuni.
În calitate de creştină, bătrâna s-a ridicat şi a strigat împotriva nedreptăţii. Făcând astfel, nu ea era nebună, ci lumea. Când lumea e nebună, nu suportă în mijlocul ei un om sănătos.
Sfântul Antonie a spus în urmă cu sute de ani: „Va veni vremea ca oamenii să înnebunească şi când vor vedea pe cineva că nu înnebuneşte, se vor scula asupra lui zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor”.
Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris
