Gata de luptă

Gata de luptă
Unii agenţi patogeni reuşesc să treacă de prima linie de apărare a organismului – pielea şi mucoasele – şi ajung în sânge şi în organe.
Când se întâmplă acest lucru, sistemul imunitar – o armată complexă formată din molecule specializate şi globule albe – este gata de luptă. Cu siguranţă, aţi observat sistemul imunitar în acţiune, de exemplu, atunci când aţi căzut şi v-aţi julit un genunchi. Prin rana respectivă probabil au intrat în corp impurităţi, bacterii sau virusuri; în decurs de numai câteva ore, zona afectată s-a înroşit şi s-a inflamat – semn că sistemul imunitar a reacţionat împotriva pericolului. Dar ce actori au intrat în lupta de apărare?

Antigenii, în rol de santinele

Primul şi cel mai important rol al sistemului imunitar este acela de a identifica ceea ce este şi ceea ce nu este străin. Cheia acestui proces sunt antigenii, structuri care acoperă suprafaţa fiecărei celule, fie că face parte din organism sau nu, şi care acţionează în chip de „carte de identitate” a celulei. Dacă celula aparţine organismului, cartea de identitate poartă mesajul „propriu” – cu alte cuvinte: „Aparţin corpului, nu mă atacaţi!” Dimpotrivă, dacă celula aparţine unui intrus, ca de pildă unei bacterii ajunse în corp, mesajul „gravat” pe cartea de identitate este „străin!”. Acesta este semnalul de atac transmis sistemului imunitar.

Anticorpii

♦ Infanteriştii
Imediat ce este identificat un antigen străin, este mobilizată infanteria sistemului imunitar – milioane de globule albe numite leucocite – pentru a combate invadatorul. Din echipă fac parte şi limfocitele, globule albe specializate, având misiuni deosebit de importante. Limfocitele B sau celulele B au sarcina de a produce proteine numite anticorpi, care identifică şi marchează duşmanul. Un astfel de anticorp îi corespunde unui anumit antigen, exact aşa cum se potriveşte o cheie în broască. Odată fixat de invadator, anticorpul serveşte ca marcaj pentru alte celule imunitare, care sunt astfel chemate să distrugă organismul străin periculos.
* În mod surprinzător, celulele B îşi pot aminti de microbii specifici, ceea ce le permite să-i atace mai rapid şi mai eficient, după ani şi chiar decenii.

Opriţi intruşii!

Cum puteţi trata micile leziuni ale pielii astfel încât să nu apară probleme?
Lăsaţi rana să sângereze puţin, pentru a se curăţa de particulele de murdărie. Nu folosiţi nici alcool, nici iod – aceste produse dezinfectante pot afecta ţesuturile.
Dacă aveţi la îndemână un produs moderat de curăţire, cum ar fi un săpun blând, neparfumat, amestecaţi-l cu apă călduţă. Spălaţi rana şi clătiţi-o bine. Puteţi spăla tăietura cu apă simplă, apoi o uscaţi prin tamponare cu un pansament steril sau cu o pânză curată.

Stimulaţi coagularea, presând o pânză curată sau, la nevoie, propria mână pe rana spălată, circa 5 minute. După acest interval, slăbiţi cu grijă presiunea.

Verificaţi dacă vaccinul antitetanos mai este valabil. O dată la 10 ani, aveţi nevoie de un rapel pentru a vă apăra de această infecţie bacteriană gravă. Tetanosul ameninţă orice rană deschisă şi, netratat, poate declanşa o reacţie neurologică letală.

Datorită acestei aşa-numite imunităţi „dobândite”, oamenii sunt cu mult mai puţin vulnerabili în fața anumitor infecţii, precum rujeola sau varicela, după ce s-au confruntat o dată cu ele. Acesta este și principiul vaccinării: se injectează o cantitate infimă de antigeni în organism pentru a determina sistemul imunitar să reacţioneze împotriva atacurilor ulterioare.

• Avantajul alăptatului

Anticorpii aparţin familiei imunoglobulinelor (Ig), molecule mari care se împart în mai multe clase: imunoglobulina M, G, A, E şi D. Fiecare tip joacă un rol specific în strategia de apărare a sistemului imunitar. Pe parcursul sarcinii, multe copii ale imunoglobulinei G (IgG) – anticorpi ce oferă protecţie împotriva unor infecţii precum gripa trec de la mamă la fetus, prin placentă,furnizându-i acestuia o primă imunitate.

Totuși, alţi anticorpi – în special IgA, care joacă a un rol important în protejarea mucoaselor împotriva leziunilor – nu-i parvin bebeluşului decât prin intermediul colostrului, primul lapte al mamei. Tocmai datorită abundenţei IgA şi a altor substanțe protectoare din laptele matern, specialiştii recomandâ insistent alăptarea bebeluşului la sân.

Celulele T

Un mare număr de diverse celule T, numite şi limfocite T, organizează şi ghidează alte globule
albe spre zona unde se poartă lupta împotriva infecţiei. Imunitatea controlată de către celulele T se numeşte imunitate celulară, iar aceasta este diferită de rezistenţa dobândită a corpului împotriva bolilor, conferită de anticorpi. Există două tipuri de celule T:
♦ Celulele T helper reacţionează la anumiţi antigeni, secretând citokine, proteine solubile care ajută alte celule ale sistemului imunitar, precum celulele B, să elimine intrusul patogen.

♦ Celulele T citotoxice ucid

orice celulă infestată cu virusuri sau cu alţi microbi. Astfel este împiedicată multiplicarea agenţilor patogeni şi răspândirea infecţiei.
Fagocitele
♦ Devoratoarele de microbi
Un al treilea tip de celule imunitare care distrug intruşii sunt fagocitele.
Se deosebesc două tipuri de fagocite: aşa-numitele granulocite neutrofile, care circulă prin sânge şi pătrund în ţesuturile infectate, şi macrofagele, care trăiesc în ţesuturile sănătoase şi aşteaptă duşmanii.

Şi macrofagele pot secreta citokine pentru a atrage multiple alte celule imunitare, precum neutrofilele, spre zona infectată. Neutrofilele sunt combatanţi redutabili, dar mor în lupta cu adversarul şi produc puroi.

Fascinant!
Antigenii constituie cauza majorităţii problemelor survenite în transplantul de organe. Antigenii se fixează pe celulele ţesuturilor donate şi lansează semnalul „străin!”, determinând astfel celulele imunitare ale organismului primitor să respingă ţesuturile sau organele transplantate. Această reacţie de respingere poate fi suprimată prin tratament medicamentos.

Alte articole puteți găsi aici.

Reader’s Digest, Întăriți-vă sistemul imunitar

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here