–Evadarea nu este o soluţie. Când mă înstrăinez sau mă închid în sine, problemele se acutizează. Şi, în special, problemele lăuntrice. Viaţa cere implicare. Nu întâmplător se spune să-ţi iei viaţa în piept.
Numai cei curajoşi luptă, biruiesc, acceptă viaţa şi se bucură de ea, împreună cu ea. Unii au trăit viaţa, iar alţii s-au lăsat trăiţi de ea. Cel curajos primeşte provocările ei ca pe nişte lecţii,cel fricos fuge de ele. Fricosul preferă să stea în afara terenului, în afara oricăror fel de implicări, jertfe sau experienţe, deci alege să plutească pe deasupra vieţii. Teama îl paralizează. Nu oferiţi fricii putere!
—Copiii sunt oglinda părinţilor.
Copiii iubesc în măsura în care au ştiut părinţii să cultive în ei iubirea, să le-o dăruiască fără rezerve. Răspunzători de aceasta suntem toţi. Să nu ne mirăm când copiii sunt agresivi. L-ai învăţat pe copil să iubească curat? I-ai dăruit timpul tău, viaţa ta, ai cultivat în el sentimente frumoase, iubirea de semeni, de natură, de Dumnezeu? Ce a văzut copilul la tine, accea va face şi el. Când semeni pălămidă, nu te aştepta să crească grâu.
—Facem adesea multe lucruri prin imitare.
Aproape totul, îndrăznesc să spun. Dacă văd constant binele, lucruri bune şi frumoase în afara mea, sunt înclinat să le fac şi eu. Ma molipsesc de ele. Când văd răul, sunt copleşit de acesta, mă obişnuiesc cu el şi devine normalitate în viaţa mea. Acest sistem interior de apărare mă face să pot supravieţui, nu şi să trăiesc veritabil, să mă bucur de viaţă. Nu întâmplător în Biblie se spune: „Fugiţi de rău! Faceţi binele!”. Străduiţi-vă să faceţi acest bine cât mai mult, pentru că el se va înmulţi, va creşte, se va răspândi. Fugiţi de rău, nu negociaţi nimic cu răul, pentru ca să nu vă acapareze pe voi şi pe cei dragi ai voştri. Nu vă amăgiţi. Demonii nu cruţă pe nimeni!
—Am trăit 30 de ani, dar mi s-au părut ca şi 3 zile. Atât de rapid au trecut! Fiecare clipă este preţioasă şi are mare însemnătate în istoria mântuirii personale. Dacă nu era Dumnezeu Care să dea sens vieţii mele, o consideram pierdută. Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt şi rost acestor vieţi pământeşti ale noastre. Multe întrebări care ne macină cugetul, vor afla răspunsul chiar în noi înşine, doar să ne oferim mintea şi inima lui Dumnezeu.
—Nu mai am timp pentru lamentări.
Nu e nimic nou în toate acestea. Poate că altcineva ar fi spus la fel, dar cu alte cuvinte.
Domnul să ne binecuvinteze!Sursa ramurainflorita.blogspot.co
Jurnal Spiritual
