Gagarin şi Dumnezeu

0
173
Vostok 1 capsule, 1961.

După descinderea marelui astronaut Iuri Gagarin pe orbită, se organizează un mare ospăţ.

Lume multă, oficialităţi, însuşi preşedintele rus Nikita Sergheevici Hruşciov vine să îl felicite pe năstruşnicul pilot proaspăt revenit din cosmos.

Într-un moment, extrem de discret, să nu îl observe nimeni, Hruşciov îl trage deoparte pe tovarăşul Gagarin şi îl întreabă:

– Spune-mi sincer, te rog… Cât ai fost acolo, sus – știi și tu la ce mă refer -, L-ai văzut cumva pe Dumnezeu?
– Da, L-am văzut, tovarăşe Hruşciov! răspunde imperturbabil Gagarin.
– Rău! a mormăit acesta. Pe jumătate eram convins că aşa va fi fost. Dar – a continuat el energic – trebuie să îţi spun un lucru: Nu ai voie să spui nimănui vreun cuvânt despre asta!

La acel banchet era invitat și Patriarhul. După o vreme, îl trage şi el pe Gagarin deoparte, la fel de discret, şi i se adresează, extrem de mieros:

– Dragul meu, acum, că te-ai întors cu bine, se cade să îi aducem mulţumirea cuvenită lui Dumnezeu. Însă vreau să te şi întreb ceva… Spune-mi, te rog, cu toată sinceritatea: nu cumva L-ai văzut, cât ai stat acolo, sus, pe Bunul Dumnezeu?

– A, nu! a răspuns Gagarin, urmând poruncii primite de la Hruşciov. Nu am văzut nimic. Nici urmă!

– Uffff, a oftat Patriarhul. Te rog să nu mai spui la nimeni asta! Însă, cum să spun… pe jumătate eram convins că aşa va fi fost.

„200 întâmplări nostime din viaţa Părinţilor” – Culegere şi adaptare Romeo Petraşciuc. Editura Agnos, 2015