Furnica roşie şi furnica neagră – Poveste din Mexic

0
891
Furnica roşie şi furnica neagrăTânărul zeu Quetzalcoatl şedea pe o piatră în mijlocul pădurii şi se uita la o furnică roşie cum aleargă cu o povară grea în spinare. HurnicMe munceau necontenit, adunând hrana ţi punAnd-o deeparle pentru iama.

Quetzalcoatl oftă îngrijorat. Furnicile aveau suficientă mâncare pusă deoparte pentru iarnă. Oamenii însă puteau să rămână foarte uşor fără mâncare. Quetzalcoatl abia le zămislise şi, deocamdată, ei trăiau numai cu frunze şi apă. Vara o mai puteau duce aşa, dar în curând va veni iarna şi copacii îşi vor pierde frunzele. Zeul înţelegea că oamerii vor muri de foame dacă nu vor avea ceva care să le ţină de foame în perioada rece a anului, când nu mai creşte nimic.

Dar ce putea el să le dea, Oamenii aveau nevoie de ceva ce putea fi pus deoparte, spre păstrare, aşa cum făceau furnicile.

Gândindu-se la toate acestea Quetzalcoatl văzu o furnică roşie alergând fără povară şi prefăcându-se îndată dintr-o furnică neagră şi alerga în urma ei.

„Unde te duci?” a întrebat-o el

„Mă duc să adun mâncare de la Muntele Bogăţiilor”, a răspuns furnica roşie şi a fugit mai departe. Furnica neagră a urmat-o. Muntele Bogăţiilor? Ce fel de bogăţii? Era vorba de o comoară?

La poalele muntelui, furnica roşie  s-a strecurat într-un tunel prin crăpătura unui munte.

Furnica neagră, după ea. Tunelul lung, întunecos şi foarte întortocheat se deschidea în cele din urmă spre o grotă aflată chiar în inima muntelui. La vederea grotei, furnica neagră a rămas uimită, căci în mijlocul ei se aflau mormane aurii ce se înălţau până în tavan. Nu erau insă nici diamante şi nici aur, ci grămezi mari de seminţe de toi felul! Ele fuseseră ascunse de vechii zei.

Işi dădu seama că oamenii s-ar putea salva urmând exemplul furnicilor. Acum el şcia exact ce trebuie să facă,  aşa că a luat o sămânţă în spinare şi a dus-o prin tunelul îngust. Şi, una după alta, Quetzalcoatl a scos destule seminţe pentru a semăna un mic câmp cu ele, .Astfel, el a putut să îi ajute pe oameni să supravieţuiască pe timpul iernii!

Apoi, Quetzalcoatl s-a transformat din nou în om. El le-a vorbit oamenilor, „Oameni buni, ascultaţi-mă! Eu v-am adus un dar de la zei care vă va ajuta pe toţi!”

El le-a arătat grămada de seminţe şi le-a spus că trebuie să le pună în pământ, iar mai apoi să le ude şi să le păzească de insecte şi de păsări. Oamenii au priceput repede şi au început să îngrijească grânele. Quetzalcoatl era mulţumit să vadă că la sfârşitul verii din seminţe au crescut cogemite ştiuleţi de porumb. Planul lui dăduse roade.

Quetzalcoatl i-a ajutat pe oameni să strângă prima recoltă.

Apoi î-a învăţat să coacă pe jar porumbul şi să macine grâul pentru a face făină. El le-a zis celor mai în vârstă să împartă recolta şi să păstreze o parte din seminţe pencru iarnă şi o altă parte pentru a le semăna primăvara.

Oamenii au trecut cu bine peste iarnă. Ei au început să trăiască tot mat bine semănând seminţele primăvara, aşa cum Ie ară case Quetzalcoatl. Ei i-au fost recunoscători zeului şi i-au cinstit numele, iar acesta era nespus de bucuros văzând că îi făcuse fericiţi. .Şi toate acestea s-au datorat unei mici furnici roşii care i-a dezvăluit secretul ascuns în inima munţilor.

Ocolul pământului în 80 de poveşti, Saviour Pirotta

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here