Frumusețea ca dat ontologic al ființei umane

Frumusețea și contemplația estetică

0
270
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Frumusețea
Frumusețea

Frumusețea și contemplația estetică

Frumusețea și contemplația estetică -Preocuparea pentru frumos  şi  frumuseţe apare de-a lungul istoriei ca o constantă. O simplă privire asupra culturii de pretutindeni demonstrează centralitatea ideii de frumos în sânul oricărui popor sau grupări umane. În permanenţă, omul mirat de propria fiinţă si de ceea ce vede în jurul său a căutat să pătrundă misterul acestei intangibile valori care este frumuseţea. ,,Cu exceptia omului, nici una dintre fiinţe nu este uimită de propria ei existenţă’’. Astfel, prin metode analitice sau prin simpla contemplare, omul ajunge să descopere două modalităţi de a studia frumosul:

Frumusețea nu există în pur şi simplu

Cele patru direcţii de orientare a contemplaţiei estetice: arta, natura, omul şi Dumnezeu. Pe care filosofia le distinge pot fi clasificate astfel: în sine –Dumnezeu şi omul iar în afara sinelui arta şi natura. Omul are aşadar, două surse de captare a frumosului. Sensibilul şi spiritualul. Frumosul sensibil sau cel perceptibil prin simțuri a fost studiat de estetică. Iar cel perceptibil pe cale spirituală de teologie. Cele două direcţii nu pot fi însă separate. Se  constată o preocupare atât din partea filosofiei cât şi pe filieră teologică.

Structura frumuseții și frumusețea a fost descrisă și de teologi

Teologi precum Serghei Bulgakov,  Pavel Florenski , Nicolae Bardiaev,  Paul Evdokimov, Vladimir Lossky, Olivier Clement, au arătat un interes crescut faţă de frumos si frumuseţe. Discursul teologiei cât şi a filozofiei este pe această temă controversată a frumosului.

Se pare că fiinţei umane, ca fiinţă dihotomică, i s-a dat ca atât prin trup cât si prin suflet să perceapă frumosul. Dar pentru că sufletul şi trupul  au unitate în fiinţa umană ele nu pot fi luate separat. Filosoful spaniol Abelardo Laboto, în lucrarea sa ,,Fiinţa şi frumuseţe” afirmă imposibilitatea de distincţie între fiinţa şi frumuseţe. Ceea ce înseamnă că frumuseţea e un dat ontologic al fiinţei umane. Fiinţa fără frumuseţe nu există. Frumuseţea este coexistivă fiinţei. Laboto susţine imposibilitatea existenţei, chiar a oricărei entităţi în afara frumuseţii.

Este precizat şi binestabilit izvorul oricărei frumuseţi: Dumnezeu

Aceasta dă o stabilitate aproape matematică relaţiei între frumosul moral şi frumosul estetic. Deoarece se stabilește un centru de simetrie a întregii lumi. Posibilitatea omului de a accepta şi creea frumosul sau dimpotrivă de respingere a sa,  este de asemenea un element cheie în această relaţie.

Lucrarea îşi propune să abordeze  răsfrângerea relaţiei între frumosul estetic şi frumosul moral asupra cosmosului. Omul reprezintă un element activ în această relaţie. El poate modifica modalitatea în care cosmosul sau lumea creată absoarbe frumosul.

Conceptul de bine apare ca paralel a celui de frumos

Datorită faptului că în creştinism frumuseţea morală se confundă adesea cu binele. Aceste două valori, alături de adevăr constituie o problemă ce se iveşte în gândirea filozofică. Aceasta este încă de la începuturile ei, considerându-o necesară abordării relaţii între frumosul estetic şi frumosul moral. Chipul uman, din perspectiva creștină apare ca un extraordinar loc de întâlnire între cele două categorii de frumos. În orice forma s-ar găsi frumuseţea este ceea ce dă starea de aprobare launtrică. Linişte sau senzatie de regăsire a unei bucaţele de puzzle pierdute şi fiecare fiinţă a pierdut o altă bucaţică de puzzle. Pentru că fiecare dintre fiinţe are un mod unic de a poseda frumuseţea.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Cine este Adevărul?

Avraam – prietenul lui Dumnezeu

Despre rodirea cuvântului Evangheliei

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here