Frumuseţea, chipul sufletului

0
1847

frmusetea sufletuluiÎn decursul istoriei găsim anumite şcoli de gândire, cum ar fi platonicienii Renaşterii şi poeţii romantici, care s-au concentrat asupra sufletului. Este interesant de observat că scriitorii orientaţi către suflet au reliefat anumite teme comune. Înrudirea, particularitatea, imaginaţia, moartea şi plăcerea se numără printre aceste teme; alta ar fi frumuseţea.

Într-o lume în care sufletul este neglijat, frumuseţea este plasată ultima pe lista de priorităţi.

În programele de studiu ale şcolilor orientate spre intelect, ştiinţa şi matematica sunt considerate materii importante, deoarece permit dezvoltarea în continuare a tehnologiei. Dacă apare o micşorare de fonduri, prima la care se renunţă este arta, chiar înaintea sportului. Implicaţia este clară: de artă ne putem lipsi; nu putem trăi fără tehnologie, dar putem trăi fără frumuseţe.

Sufletul este hrănit de frumuseţe

Această presupunere că frumuseţea este un accesoriu, ceva de care ne putem lipsi, arată că nu înţelegem cât de important este să dăm sufletului ceea ce are nevoie.

Sufletul este hrănit de frumuseţe. Ceea ce alimentaţia este pentru trup, acelaşi lucru îl reprezintă pentru suflet imaginile plăcute, complexe şi captivante. Dacă avem o psihologie înrădăcinată în viziunea medicală, asupra comportamentului uman şi a vieţii emoţionale, atunci valoarea primară va fi sănătatea. Dar dacă ideea psihologiei se bazează pe suflet, atunci scopul eforturilor noastre terapeutice va fi frumuseţea. Voi merge chiar mai departe afirmând că dacă în viaţă ne lipseşte frumuseţea, probabil vom avea de suferit tulburări ale sufletului – depresiune, paranoia, senzaţie de deşertăciune şi lipsă de sens şi cădere în viciu. Sufletul tânjeşte după frumuseţe şi în absenţa ei suferă ceea ce James Hillman numea “nevroza frumuseţii”.

Frumuseţea ajută sufletul în căile sale specifice. De exemplu, frumuseţea este captivantă. Pentru suflet este important să fie scos din goana vieţii practice pentru contemplarea realităţilor eterne, din afara timpului. Tradiţia a numit această nevoie a sufletului vacatio – o vacanţă de la activitatea obişnuită în favoarea unui moment de reflecţie si întrebare.

Religia a înţeles întotdeauna valoarea frumuseţii

Conduci maşina pe o autostradă, când deodată treci pe lângă o privelişte care îţi taie răsuflarea. Opreşti maşina, cobori doar pentru câteva minute si priveşti măreţia naturii. Aceasta este puterea captivantă a frumuseţii, şi cedarea în faţa dorinţei subite a sufletului este un mod de a-i da ceea ce are nevoie.

Discuţiile despre frumuseţe pot suna uneori pe un ton eteric sau filozofic, dar din punct de vedere al sufletului, frumuseţea este o parte necesară a vieţii obişnuite. În fiecare zi vom găsi momente în care sufletul. Dacă este să ne îngrijim de suflet, şi dacă ştim că sufletul este hrănit de frumuseţe, va trebui să înţelegem frumuseţea într-un sens mai profund şi să-i dăm un loc mai proeminent în viaţă.

Religia a înţeles întotdeauna valoarea frumuseţii, după cum putem vedea în biserici şi temple. Nu sunt niciodată construite din considerente pur practice, dar întotdeauna pentru imaginaţie. O turlă înaltă sau un vitraliu nu sunt menite să creeze spaţiu suplimentar sau să dea o lumină mai bună pentru citit. Acestea pledează pentru nevoia sufletului de frumuseţe; pentru dragostea faţă de clădirea în sine, pentru un prilej deosebit de exersare a imaginaţiei sacre. Nu am putea învăţa de la biserici, temple şi moschei?. Să dăm atenţie şi fundament aceleiaşi nevoi în casele noastre, în clădirile comerciale, pe autostrăzi sau în şcoli?

Pasiunea este energia esenţială a sufletului.

Într-un mod simptomatic, vandalismul – ale cărui efecte se pot întâlni şi în scoli, cimitire sau biserici – atrage atenţia în mod paradoxal asupra sacralităţii lucrurilor. De multe ori, când am pierdut sensul sacrului, acesta reapare într-o formă negativă. Munca îngerilor întunecaţi nu este complet diferită de a acelora îmbrăcaţi în alb. Iată un alt mod de a interpreta abuzul comis faţă de lucruri – ca o încercare a Infernului de a restabili sacralitatea.

Aprecierea frumuseţii este pur şi simplu o deschidere către puterea lucrurilor de a tulbura sufletul. Dacă putem fi afectaţi de frumuseţe, sufletul este viu şi trăieşte în noi, deoarece marele talent al sufletului este să fie afectat. Cuvântul pasiune înseamnă “a fi afectat”, şi pasiunea este energia esenţială a sufletului. Poetul Rilke descrie această putere pasivă în imaginea structurii florii, când o numeşte un “muşchi de recepţie infinită”. De obicei nu considerăm capacitatea de a fi afectaţi ca fiind o forţă sau lucrarea unui muşchi puternic, şi totuşi pentru suflet, ca şi pentru floare, aceasta este opera lui cea mai importantă şi rolul său principal în vieţile noastre.

Lucrurile reînsufleţite

Va trebui să ne expunem la frumuseţe, riscând iraţionalitatea pe care o stârneşte şi interferenţa pe care o poate pune în drumul nostru către progres tehnologic. Poate va trebui să renunţăm la multe proiecte care par importante pentru viaţa modernă, în numele naturii sacre şi a nevoii pentru lucruri frumoase. Şi poate ar fi bine să încercăm să facem aceste lucruri atât în comun cât şi individual, ca parte a efortului pe care-l facem în îngrijirea sufletului.

Între tehnologie şi frumuseţe, sau între îngrijirea sufletului şi dezvoltarea culturii, nu este neapărat vrajbă. Ştiinţa are o capacitate pentru suflet la fel de mare pe cât au arta şi religia. Dar în toate aceste zone am trăit deja mult timp ca şi cum sufletul nu ar exista. Drept consecinţă, l-am întâlnit doar în problemele insolubile şi în nevroze înrădăcinate adânc. De exemplu, avem maşini uimitor de eficiente, dar căsnicia a devenit un lucru imposibil de susţinut. Producem filme şi programe de televiziune fără sfârşit, dar avem prea puţină imaginaţie despre cum trebuie să trăim paşnic în comunitatea internaţională. Avem multe instrumente medicale, dar nu înţelegem relaţia care există între viaţă şi boală decât în cele mai rudimentare feluri.

Putem înlocui psihologia modernistă cu îngrijirea sufletului,

Astăzi plasăm teatrul şi alte arte în categoria divertismentului. Să ne imaginăm că deschidem ziarul duminica la secţiunea de filme, muzică şi alte arte. In loc să citim rubrica “Divertisment”, găsim rubrica intitulată “Îngrijirea sufletului”. Nu este nevoie să pierdem plăcerea si amuzamentul pentru a-i da sufletului ceea ce-i trebuie, dar este necesar să-i dăm atenţie şi grijă.

Atât timp cât nu introducem îngrijirea sufletului în vieţile noastre vom suferi de singurătatea traiului într-o lume moartă, rece, străină. Putem să ne “îmbunătăţim” pe noi înşine la maximum, şi totuşi să simţim încă alienarea inerentă într-o existenţă divizată. Vom continua să exploatăm natura şi capacitatea de a inventa lucruri noi,. Ambele vor continua să ne copleşească, dacă nu le abordăm cu suficientă profunzime şi imaginaţie.

Calea de ieşire din această nevroză este să lăsăm diviziunile moderne în urmă și să învăţăm din alte culturi – din artă şi din religie, de la noile curente filozofice – că exista o altă modalitate de a percepe lumea. Putem înlocui psihologia modernistă cu îngrijirea sufletului, şi putem începe să făurim o cultură sensibilă la chestiunile inimii.

”Îngrijirea sufletului”, Thomas Moore

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here