Fragmente estice despre libertate II

0
69

Fragmente estice despre libertate (* Publicate în Frankfurter Rundschau, decembrie 1993).
A fi liber nu este o stare, ci un talent care, ca orice talent, trebuie exersat şi piere în lipsa antrenamentului.
E mult mai uşor să defineşti noţiunile delimitându-le de contrariul lor, decât dându-le un conţinut de sine stătător. Ani de zile libertatea a fost pentru noi replica pe care reuşeam sau nu să o dăm terorii şi, în lipsa terorii, descoperim deodată cu spaimă că nu mai suntem în stare să fim liberi.

Vom fi cu adevărat liberi numai atunci când nu vom mai avea nevoie de curaj pentru a fi liberi.

Cei ce se tem de libertatea celorlalţi au înţeles întotdeauna că felul cel mai sigur de a învinge este acela de a face imposibilă solidaritatea, în absenţa căreia libertatea se stinge de la sine. Zvonurile care nasc suspiciunea, suspiciunea care interzice încrederea şi dizolvă coeziunea sunt arme la fel de eficace azi ca şi ieri, arme destul de distrugătoare pentru a nu mai fi nevoie de obicei să se recurgă la armele propriu-zise.

În raportul dintre libertate, solidaritate şi putere stă răspunsul la toate întrebările pe care le pune istoria.

De la facerea lumii se nasc pe pământ două categorii de oameni: cei care îşi doresc libertatea şi cei care îşi doresc puterea. Din păcate, cele două categorii nu se suprapun aproape niciodată, niciodată cei care luptă pe baricade nu sunt aceiaşi cu cei care ocupă funcţiile de conducere.

Din acest punct de vedere, deosebirea dintre dictatură şi democraţie este aceea că în dictatură cei ce-și doresc libertatea depind în mod absolut de cei ce deţin puterea, în timp ce în democraţie cei ce vor puterea depind de cei ce-și doresc numai libertatea.

Solidaritatea acestora din urmă este singura lor formă de putere, pe care o folosesc, de altfel, ca pe o pârghie de echilibru.

Solidaritatea este superlativul libertăţii.

Visez la un moment când nu voi mai fi obligată nici de cei puternici să fiu pentru, nici de conştiinţa mea să fiu contra, când îmi voi permite suprema libertate a indiferenţei.
Liber ca pasărea în zbor uneşte dreptul de a nu atârna de cer cu datoria de a nu te strivi de pământ şi este numele condamnării la neodihnă, pentru că a zbura nu înseamnă în fapt decât a te zbate clipă de clipă să-ţi salvezi libertatea.

Preţul plătit pentru libertate a fost atât de ridicat, încât va trebui să devină nu numai fără de preţ, ci şi gratuită.

Intoleranțele care transformă libertatea în haos si stratagemele care transformă haosul în intoleranţă…
Secretul democraţiei este în ultimă instanţă un secret al proporţiilor şi constă în înţelepciunea de a nu da nimănui o parte de putere atât de mare încât să poată naşte ispita de a fi luată în întregime. Un secret care se învaţă destul de greu.
Libertatea ca nevroză.

Istoria ca viitor și alte conferințe și pagini, Ana Blandiana

Alte articole le găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here