Forme de viaţă în condiţii extreme
Forme de viaţă sunt descoperite, de câţiva ani încoace, în medii extreme, în locuri în care erau considerate imposibile.
Studiul organismelor descoperite permite crearea unor aplicaţii tehnologice sau medicale, lărgirea ideii de viaţă şi deci a câmpului de cercetare a condiţiilor apariţiei sale.
Fumător negru fotografiat în Oceanul Pacific.
O bacterie foarte rezistentă
Bacteria Deinococcus radiodurans, rezistentă la sterilizarea cu ajutorul razelor gamma, a fost descoperită în 1956. Este roz, inofensivă pentru om şi se găseşte peste tot, de la scalpelul sterilizat la rocile din Antarctica, îşi datorează potenţialul de rezistenţă multiplă (la radiaţii UV, radioactivitate, secetă, aciditate, temperaturi extreme, vid…) facultăţii sale excepţionale de a repara ADN-ul. Această bacterie are aplicaţii multiple: tratarea solurilor contaminate (biodepoluare), producerea unor medicamente, regenerare biologică şi chiar hard disk pe bază de ADN!
Când temperatura creşte
Organismele termofile se dezvoltă la temperaturi ridicate (de la 45°C la peste 90°C!). În aceste condiţii, viaţa este posibilă graţie unei membrane celulare modificate pentru a păstra etanşeitatea celulei şi unei plieri compacte a proteinelor pentru a nu se denatura (ca albuşul de ou care devine alb şi tare când este fiert).
În adâncurile oceanelor
În anii ‘70, fumătorii negri, nişte hornuri care scuipă apă la peste 300°C, au fost descoperiţi în adâncurile oceanelor. Cercetătorii au constatat cu surprindere existenţa unei veritabile biodiversităţi în jurul lor (crustacee, viermi, peşti…), în ciuda căldurii, a presiunii, a acidităţii, a lipsei de oxigen şi de lumi. Această biodiversitate se explică, de fapt, prin prezenţa bacteriilor capabile să folosească gazele şi derivatele minerale ejectate pentru a produce energie şi nutrimente. Ele asigură astfel proliferarea celorlalte specii.
Subterfugiile florilor de munte
La altitudine, diversitatea plantelor este mai mică, deoarece condiţiile sunt mai vitrege (alternanţă îngheţ-dezgheţ, vânt, luminozitate mare şi expunere la UV, soluri sărace…). Plantele de aici au deci atuuri care le permit să supravieţuiască şi să se reproducă: sunt scunde, ca să nu fie bătute de vânt, foarte colorate (ceea ce le protejează de razele UV), au frunze groase care formează rezerve de apă, adânc înrădăcinate în sol sau în stânci…
Nici nu este frig!
Observarea peştilor din cele mai reci ape ale lumii (Arctica, -2°C) a permis descoperirea proteinelor antiîngheţ. Circulând în sângele peştilor de apă rece şi al multor insecte (căpuşă, furnică…), dar şi în picioarele păsărilor care merg pe gheaţă, în anumite plante sau bacterii, aceste proteine se fixează pe cristalele de gheaţă în formare pentru a le împiedica să se mărească. Sunt folosite în grefe, pentru protejarea organului păstrat în gheaţă, în alimentaţie, pentru conservarea produselor congelate, în acvacultură, pentru creşterea rezistenţei la frig a peştilor de crescătorie.
Unde-s mulţi, puterea creşte
Lichenii sunt rezultatul convieţuirii permanente dintre o ciupercă şi o bacterie sau o algă. Fiecare îi furnizează elemente vitale celeilalte, sporind rezistenţa întregului. Se întâlnesc licheni în toate mediile: prezenţa lor în rocile de pe Marte este luată în calcul astăzi, ceea ce poate constitui o dovadă a vieţii pe planeta roşie!
Tardigradul, un „ursuleţ-de-apă” rezistent
Tardigradele sunt nevertebrate mici (de ordin milimetric), renumite pentru rezistenţa lor. Sunt capabile să-şi încetinească foarte mult metabolismul în mod reversibil (criptobioză), rezistă mulţi ani congelate, se usucă în procent de 99% la temperaturi foarte mari şi pot petrece timp în spaţiul cosmic. În 2016, o echipă japoneză a descoperit proteina care le protejează ADN-ul de raze, radiaţii şi deshidratare. Utilizarea acesteia ar zdruncina din temelii procedeele de conservare (alimentară, medicală…), dar ar permite şi ameliorarea toleranţei la tratamentele cu raze (lupta contra cancerului).
Alte articole puteți găsi și aici.
Zapping prin științe, Ivan Kiriow și Léa Milsent
