Floare de levănţică, un remediu de sănătate

0
666

lavandaLavanda

“Spaima moliilor”, îmbătătoarea floare de levănţică este totodată un remediu de sănătate, prea puţin cunoscut.

Ce sunt plantele aromatice?

Sfârşitul de vară şi începutul de toamnă este o perioadă privilegiată pentru plantele aromatice, care acum sunt în plină maturitate parfumând cu miresme întreg văzduhul. Ce sunt plantele aromatice? Sunt specii care conţin o categorie cu totul specială de substanţe, aşa – numitele uleiuri aromatice (numite şi volatile sau eterice) care au, pe lângă calitatea lor de odorizant extrem de puternic, virtuţi terapeutice cu totul speciale. Multe din uleiurile volatile sunt mai puternice decât antibioticele în combaterea infecţiilor de tot felul, mai eficiente decât remediile de sinteză în reglarea activităţii nervoase şi hormonale, fiind pe bună dreptate considerate adevărate medicamente ale viitorului.

Lavanda este prin excelenţă o plantă europeană, originară din zona Alpilor, unde creşte spontan, pe pajişti întinse de la poalele munţilor şi până la altitudini de 1700 de metri, îmbălsămând aerul cu un miros de neconfundat. Răspândirea acestei plante în întreaga Europă s-a făcut cu sute de ani în urmă, când a pătruns, prin Marea Britanie, până în zonele îndepărtate ale Rusiei orientale. Mai mult, această iarbă aromată a intrat rapid în medicina populară a tuturor popoarelor europene, fiind adoptată şi îndrăgită imediat pentru virtuţile sale terapeutice, despre care vom vorbi pe larg în continuare.

Cum arată şi unde găsim lavanda

Lavanda (Lavandula angustifolia) este un subarbust cu o înălţime de până la cincizeci de centimetri. Are tulpini subţiri şi lemnoase, frunze mici, de un verde-cenuşiu şi flori liliachii-roşietice. Întreaga parte aeriană înflorită degajă o mireasmă puternică datorită uleiurilor volatile secretate din abundenţă. La noi, ea este o plantă de cultură, cerinţele ei faţă de climă (în special faţă de căldură) împiedicând-o să crească spontan. O găsim cultivată în zona de deal şi de şes, în locuri unde temperaturile, mai ales pe timpul verii, sunt mai ridicate.

Din păcate, la noi în ţară, în ultimii zece ani, suprafeţele pe care este cultivată lavanda s-au restrâns tot mai mult. Zeci şi sute de hectare de soiuri ameliorate de lavandă sunt distruse sau lăsate în părăsire. Din acest motiv, o veţi găsi destul de greu în magazinele naturiste şi la preţuri ceva mai mari decât cele obişnuite. Însă, veţi vedea, eforturile pentru a o achiziţiona merită din plin, pentru că subtilele sale efecte vindecătoare sunt unice printre plantele de la noi.

Reţete pe bază de lavandă
Pulberea de lavanda

Planta se macină fin cu râşniţa electrică de cafea sau în piuă. După care se pune într-un borcan de sticlă închis ermetic, care se păstrează la întuneric şi răcoare. Se ia o linguriţă de pulbere de 3-4 ori pe zi. Planta se ţine sub limbă vreme de 10-15 minute, după care se înghite cu apă. În ciuda parfumului său dulce, veţi remarca faptul că are un gust surprinzător de amar, motiv pentru care adesea este preferată tinctura.

Tinctura de lavanda

Se obţine prin măcinarea părţilor aeriene uscate, cu râşniţa electrică de cafea. După care pulberea obţinută se pune într-un borcan care va fi umplut până la o treime. Restul se completeaza cu alcool de 70 de grade. După adăugarea alcoolului peste pulberea de plantă, borcanul se închide ermetic; se lasă la macerat vreme de 14 zile. Din când în când se agita conţinutul pentru o mai bună solubilizare a principiilor active. După trecerea intervalului de timp necesar macerării, preparatul se filtrează prin tifon, iar tinctura obţinută se păstrează în sticluţe mici şi închise la culoare. Se administrează pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi, câte o linguriţă dizolvată în jumătate de pahar de apă.

Uleiul volatil de lavanda

Este preparatul cel mai puternic din lavanda, ce nu poate fi însă obţinut casnic; se poate obtine numai prin procedee industriale (de obicei prin distilare cu aburi). Îl găsim în magazinele şi farmaciile naturiste de la noi. Intern: se iau amestecate cu miere sau pe o bucăţică de zahăr 2-3 picături de trei ori pe zi. Extern: uleiul se foloseşte amestecat în unguente, adăugat la apa de baie, pentru aromatizarea aerului încăperilor.
Atenţie: înainte de a folosi un ulei volatil pentru uz intern, citiţi cu atenţie eticheta şi prospectul. Există şi uleiuri volatile numai pentru uz extern, care sunt semisintetice şi foarte dăunătoare organismului, administrate intern. În cazul în care în timpul tratamentului apar simptome cum ar fi ameţeala, durerea de cap, greaţa, usturimea la urinare, se întrerupe administrarea.

Oţetul aromatic de lavanda

Într-o sticlă cu gâtul larg se pun 10 linguri de lavandă mărunţită. Peste se adaugă jumătate de litru de oţet de mere. Se lasă să se macereze vreme de 10 zile la temperatura camerei, după care se filtrează. Se foloseşte pentru fricţionări şi comprese.

Uleiul gras de lavanda

La jumătate de litru de ulei de floarea-soarelui rafinat se adaugă 5 linguri de lavandă uscată şi mărunţită. Se pune într-un borcan închis ermetic şi se lasă să se macereze la soare sau în apropierea unei surse de căldură vreme de 5 zile, după care se filtrează. Uleiul, uşor aromatizat, obţinut se mai pune la macerat cu alte 5 linguri de lavandă vreme de încă 5 zile, după care se filtrează ş.a.m.d., până când capătă un miros foarte puternic de lavandă. Se foloseşte pentru masaje şi fricţionări.

Baia cu lavanda

Două mâini de lavandă se lasă la macerat în 2 litri de apă, vreme de 8-10 ore (de dimineaţa până seara), după care se filtrează. Planta rămasă după filtrare se opăreşte cu încă 2 litri de apă clocotită, după care se acoperă, se lasă să se răcească şi se filtrează. În final, se combină cele două extracte, preparatul obţinut fiind adăugat în apă din cada de baie.

”Remedii naturiste”, Prelucrare Valeriu  Ciuculin

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here