Fiul cărbunăresei – poveste din Cuba

0
211
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

racladelestarO frumoasă şi tânără contesă stătea la balcon şi se uita cum dansează oamenii pe ritmuri de chitară la o sărbătoare. Picioarele ei băteau în ritmul muzicii. Toată lumea se distra de minune, dar contesa hotărî să nu se amestece printre ei, ci să privească de la balcon. Vezi că ea era de viţă nobilă şi nu se cădea să coboare în stradă şi să stea cu oamenii sinpli. Contesa căscă. Oricum, era prea obosit pentru a dansa, căci urma să nască curând.

Între timp, o vânzătoare de cărbune a văzut-o. Ea s-a apropiat de balcon şi i-a spus „Văd că vom avea amândouă un copil, doamna mea. Ce bine ar fi  ca unul să fie băiat, iar celălalt o fetiţă. Iar când vor creşte mari, ei să se căsătorească”.

Propunerea nu-i plăcu deloc contesei. Cum aşa, copilul unei vânzătoare de  cărbune să se căsătorească  cu urmaşul unei familii de nobili?

Contesa a fost cuprinsă de frică la gândul că dorinţa vânzătoarei de cărbune ar putea să se  împlinească. Familia de  viţă nobilă a contesei ar fi ajuns de râsul întregii ţări. Contesa a născut o fetiţă frumoasă şi după asta Te-a chemat pe numele ei.

„Găseşte-o pe vânzătoarea de cărbune. Dacă are un băieţel, omoară-l şi adu-mi degetul mic de la mâna lui stângă ca dovadă că mi-ai îndeplinit porunca”.

Unchiul a plecat şi s-a întors peste o zi cu degetul mic al copilului intr-o cutie mică de lemn. Contesa a zâmbit cu răutate. Auzi tu: fiul unei vânzătoare de cărbune să se căsătorească cu fiica mea, s-a gândit ea. Contesa a cerut ca pe poarta castelului să fie pusă o plăcuţă pe care să scrie:

DUMNEZEU  A  DAT, EU  AM LUAT.

Anii au trecut, iar fiica contesei, Maria, a crescut, devenind o tânără foarte frumoasă şi deşteaptă. Vestea despre frumuseţea fetei s-a răspândit în toată ţara, într-o duminică, pe când Maria şi mama ei ieşeau din biserică, contesa a zărit un tânăr frumos călare pe un cal voinic traversând piaţa. Ţânărul era urmat de o suită de oameni, îmbrăcaţi în haine scumpe. „Cine este acest bărbat, mamă?” a întrebat Maria.

„Nu ştiu”, a răspuns contesa, privind cu admiraţie din urma tânărului. Cu aşa haine scumpe se putea îmbrăca numai un nobil. Ar fi fost un soţ  foarte potrivit pentru frumoasa ei fiică.

Unul dintre vecini auzi discuţia contesei cu Maria. „Acesta este fiul guvernatorului, care a colindat toată Cuba în căutarea unui lucru”.

Fiul guvernatorului! „Trebuie să dăm o petrecere în cinstea lui, îndată!” a spus contesa, „Cineva să se ducă să afle unde stă, iar eu voi merge să-l invit.”

În ziua urmăroare, contesa a organizat un bal mare în castelul ei. Fiul guvernatorului a dansat toată seara cu Maria şi nu şi-a luat ochii de ea nicio clipă. Pe mâna stângă tânărul purta o mănuşă pe care nu şi-a scos-o toată seara.

Înainte de a pleca, a ingenuchiat în faţa Mariei şi a întrebat-o: „Vrei să fii soţia mea?”

„Nimic nu mi-ar plăcea mai mult”, a răspuns fiica contesei fără să stea pe gânduri.

„Mă vei lua însă de soţ pentru că mă iubeşti sau pentru că sunt nobil?” a întrebat tânărul.

Maria a murmurat: „Ţi-aş deveni soţie chiar dacă mama ta ar fi o simplă vânzătoare de cărbune.”

Toţi oamenii de vază din Cuba au venit la nuntă, care s-a ţinut într-o mare şi frumoasă catedrală. Contesa eaa fericită să întâmpine toată nobilimea venită la nunta fiicei ei cu fiul guvernatorului. Pe când se uita la rândurile de oaspeţi adunaţi în catedrală, contesa zări o femeie pe care nu o cunoştea. Spatele gârbovit şi mâinile ei crăpate arătau că nu este de viţă nobilă.

„Cine te-a poftit aici?” a întrebat-o contesa cu indignare îndată ce s-a terminat slujba de cununie şi mirii, binecuvântaţi de preot, au depus jurămintele.

„Sunt poftită din partea mirelui”, a răspuns străina, „Din partea mirelui?” repetă contesa.

„Păi da”, a spus femeia zâmbind, „Doar sunt mama mirelui.”

Femeia şi-a ridicat vălul de pe faţă şi contesa a recunoscut-o pe vănzătoarea de cărbune, fericită şi cu ochii strălucind de bucurie.

„Dragă contesă, dorinţa mea s-a împlinit.”

Contesa a leşinat şi toţi doctorii care se aflau în biserică s-au repezit să îngenuncheze lângă ea, făcâ ndu-i vânt cu evantaiele şi încercând să o trezească din leşin. Când, într-un târziu, contesa şi-a venit în fire, femeia i-a povestit tot ce se întâmplase. Cu mulţi ani în urmă, unchiul contesei n-a vrut să-l omoare pe copilul vânzătoarei de cărbune. În schimb, i-a tăiat degetul mic, l-a pus într-un coş şi i-a dat drumul în josul râului, ca în povestea lui Moise. Guvernatorul a fost cel care a găsit coşul cu copilul şi l-a înfiat crcscându-l ca pe propriul său fiu. Băiatul s-a făcut mare, devenind un tânăr frumos şi plăcut. Atunci, guvernatorul i-a povestit că el este, de fapt, adoptat şi că l-a găsit într-un coş care plutea pe râu. De îndată ce a ascultat povestirea tatălui său, tânărul a plecat în căutarea adevăratei sale mame. El a găsit-o în oraşul în care locuia contesa, în aceeaşi zi în care a cunoscut-o pe Maria.

„Nu-mi vine să cred”, a murmurat disperată contesa, iar faţa i s-a făcut vânătă de răutate şi dezamăgire.

Mirele s-a apropiat şi i-a spus: „Este adevărat, doamna mea. El şi-a scos mânuşa de pe mâna stângă, iar în locul degetului mic avea unul din aur, la vederea căruia contesa a leşinat din nou. Când contesa şi-a revenit, mirele şi mireasa plecaseră spre Havana, luând-o şi pe bătrâna cărbunăreasă cu ei.

„O cărbunăreasă în familia noastră”, murmura contesa plângând. „Ce rău s-ar mai putea întâmpla?” şi apoi a poruncit să fie schimbată inscripţia de pe placă:

EU AM LUAT, DUMNEZEU A  DAT ÎNAPOI­

Ocolul pământului în 80 de poveşti, Saviour Pirotta

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here