File de istorie – Ioana D’arc pe rug

0
315
File de istorie – Ioana D'arc pe rugVictoriile unei tinere franceze în timpul Războiului de O Sută de Ani, precum şi convingerea sa că Dumnezeu o îndruma i-au adus moartea, scrie Reader’s Digest, în “Când, unde & Cum s-a întâmplat. Cele mai dramatice evenimente… şi cum au schimbat ele lumea”.

Înconjurată de flăcări, o tânără ce nu împlinise douăzeci de ani era legată pe un rug de lemn în piaţa din Rouen. Pe capul său tuns fusese aşezată o mitră de hârtie. Pe ea erau scrise în franceză cuvintele „Eretică, Recăzută, Apostată, Idolatră”. Strigând numele lui Iisus până când a fost sufocată de fumul de lemn arzând, Ioan zbătându-se în ghearele morţii i-a mişcat până la lacrimi pe asprii privitori. Chiar şi după ce trupul ei devenise cenuşă, călăul a descoperit că inima ei nu putea fi arsă.

Ioana Fecioara

Jehanne la Pucelle, „Ioana Fecioara” cum îşi zicea ea – sau Ioana d’Arc cum a fost cunoscută mai târziu – se născuse în 1412 sau 1413 în satul Domremy, în estul Franţei. În 1429 ea a părăsit casa părintească, convinsă de voci interioare că avea misiunea de a-i alunga pe englezi din Franţa şi de a-l duce pe Delfin, proclamat Carol VII în 1422 dar încă neîncoronat, la Rheims pentru ceremonia încoronării.

Ioana a mers mai întâi la Vancouleurs, cel mai apropiat oraş fortificat. Acolo, l-a convins pe comandantul garnizoanei să-i dea un cal, o sabie şi o mică suită. Acesta a fost printre primele exemple ale puterii sale de convingere aproape miraculoase. Pentru susţinători o dovadă a misiunii sale divine, iar pentru duşmani, a unei înţelegeri cu diavolii.

Prima victorie

În februarie 1429, regele se afla la Chinon, la sud de Loara. Ioana s-a dus la el şi l-a încredinţat că fusese trimisă de Dumnezeu pentru a salva Franţa. Ea l-a convins că trebuie să o trimită să sprijine Orléansul, oraş aflat la 160 km de Chinon şi pe care englezii îl asediau de cinci luni încheiate.

Ocolind cercul de forturi engleze la vest şi la sud de Orléans, Ioana a sosit în oraşul împresurat la 29 aprilie, cu trupe şi provizii. În următoarele zece zile, Ioana a dus o campanie strălucită în jurul zidurilor Orleansului. În ciuda unei răni grave la gât, ea a continuat să lupte şi a reuşit să-i regrupeze pe francezi pentru asaltul final. A doua zi, englezii au abandonat asediul.

Încoronarea lui Carol VII

Oraş după oraş cădea în faţa francezilor în ofensivă şi Ioana şi-a văzut drumul deschis spre ţinta sa: încoronarea lui Carol VII în Catedrala de la Rheims. Deşi Rheims era mult în interiorul teritoriului englez, era prin tradiţie locul de încoronare al regilor Franţei.

Carol a ajuns la Rheims la 16 iulie. În ziua următoare, sticluţa cu mir sfânt, păstrată în abaţia de la St. Rémi, a fost purtată cu fast pe străzile oraşului spre catedrală. Coroana tradiţională a regilor francezi era dusă la loc sigur. Dar ceremonia încoronării şi ungerii regelui Carol VII a fost, conform unui martor, „atât de solemnă şi bine condusă… de parcă ar fi fost rânduită cu un an înainte”. După încoronare, Ioana a îngenuncheat înaintea lui Carol; ea l-a încredinţat: „Tu eşti adevăratul rege, căruia trebuie să-i aparţină regatul Franţei.”

Vândută pentru 10.000 de coroane

Două săptămâni mai târziu, dreptul său la tron fiind acum confirmat prin încoronare, Carol s-a retras pe Loara. Nu mai era nevoie de Ioana, iar pragmaticul Carol n-a mai vrut să ştie de ea. La sfârşitul lui august, el a semnat .un armistiţiu, până la Crăciun, cu ducele de Burgundia, aliat al englezilor din 14.19, când burgunzii se rupseseră de Coroana franceză. În luna următoare, Carol şi-a eliberat soldaţii, lăsându-i Ioanei numai armatele pe care le putea ridica prin vraja numelui său.

Toată iarna, Ioana a dus o campanie dezlânată, nesprijinită de nimeni. Cariera sa militară a fost curmată în mod mişelesc în mai 1430. Atunci, a fost luată prizonieră lângă Compiegne, la jumătatea drumului între Rheims şi Rouen, în timpul unui raid în afara oraşului. Un arcaş burgund a apucat-o de tunica ei aurie şi a dat-o jos de pe cal. El a predat-o suzeranului său, care a vândut-o englezilor pentru 10.000 de coroane de aur.

„Suntem pierduţi. Am ars pe rug o sfântă.”- SOLDAT ENGLEZ

Mutată dintr-o închisoare în alta, la începutul anului 1431 ea a fost dusă la Rouen. Acesta era cartierul general al administraţiei engleze în Franţa. Aici, înconjurată de duşmani, a fost judecată pentru erezie şi vrăjitorie într-o serie de şedinţe publice, în faţa unei curţi inchizitoriale alcătuite din peste 50 de judecători.

Acuzatorii Ioanei pretindeau că vocile sale interioare erau inspirate de Satana, nu de Dumnezeu; că faptul de a se îmbrăca în straie bărbăteşti era împotriva poruncii din Vechiul Testament ce spunea ca „femeia să nu poarte îmbrăcăminte bărbătească”; şi că numai vrăjitoria i-ar fi putut da asemenea puteri supranaturale.

În martie, Ioana a fost anchetată timp de o săptămână în celula sa. Ea a cerut ca un raport despre cele spuse şi făcute de ea să fie trimis papei. Insă curtea i-a refuzat rugămintea şi a ameninţat-o că o abandonează judecăţii autorităţilor engleze.

Într-un moment de disperare, Ioana a retractat că s-ar fi aflat sub îndrumare divină; ea a fost de acord să poarte straie femeieşti. Dar câteva zile mai târziu ea şi-a recâştigat curajul şi a refuzat să-şi menţină retractarea. Judecătorii au dat-o în mâinile englezilor, care au condamnat-o, au ars-o pe rug şi i-au risipit cenuşa în Sena.

Angelina Petra