„Fericirea cred că se află dincolo de paravanul lumii materiale” (III)

0
448
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

scara-catre-fericire_fb29abeccf81a8– Aţi cunoscut oameni fericiţi? Cum îi caracterizaţi? Ce aţi putea spune despre ei?

– Din moment ce spuneam la început că atâta vreme cât omul trăieşte pe acest pământ, el nu poate fi tot timpul fericit, nici eu nu am putut întâlni oameni care au intrat într-o stare de fericire din care să nu mai cadă, însă am întâlnit totuşi oameni care au trecut prin momente, prin clipe fericite, şi care au mărturisit lucrul acesta. Sigur, pe măsură ce omul are preocupări duhovniceşti serioase şi intense, clipele de fericire se înmulţesc şi ele pot deveni tot mai dese, până când, dacă omul respectiv persistă, atunci când îl cheamă Dumnezeu, el intră în fericirea deplină.

– Este necesară totuşi fericirea pe pământ, ca o arvună a vieţii veşnice, pentru întărirea noastră?

– Este necesară măcar ca un ideal înspre care tin­dem. Dacă n-am nădăjdui că putem dobândi fericirea, nu ne-am strădui pentru ea. însă noi nădăjduim s-o dobândim.

– Vă rugăm să explicaţi cititorilor noştri de ce patriarhul este numit „Preafericit”?

– Este numit astfel în ce priveşte misiunea lui ex­traordinară pentru viaţa Bisericii noastre. Chemarea pe care o are este foarte grea şi trudnică, dar dacă şi-o poate duce la bun sfârşit, îi oferă această stare de fericire despre care spuneam. Căci mai fericit este cel ce dă decât cel ce primeşte. Din punct de vedere duhovnicesc, patriarhul este cel chemat să dea tuturor din sufletul său, să se facă tuturor toate, să-i povăţuiască pe toţi pe calea mântuirii. Şi atunci, din punct de vedere potenţial, are deschisă perspectiva celei mai mari fericiri. Ducând turma cea cuvântătoare spre împărăţia lui Dumnezeu, făcându-i fericiţi pe mulţi, el este mai fericit decât toţi, pentru că el dă tuturor.

– Deci se împlinesc astfel cuvintele Apostolului Pavel: „Cel ce-şi ţine bine dregătoria sa să se bucure de îndoită cinste”, de o îndoită fericire. în înche­iere dorim să vă întrebăm dacă înaltpreasfinţia Voastră sunteţi un om fericit şi dacă da, care este motivul acestei fericiri?

– În anumite momente sunt fericit. Lucrul acesta se întâmplă de multe ori atunci când particip la slujbe sau la întâlniri duhovniceşti, teologice, la comuniu­nea prilejuită de diferite momente din viaţa eparhiei noastre. în acele momente simt fericirea, pentru că îl simt pe Dumnezeu aproape. Dar nu mă pot lăuda că aceste clipe sunt foarte lungi sau că durează tot tim­pul. Printre ele sunt destule momente de amărăciune şi de întristare. Insă în adâncul sufletului meu rămâne nostalgia după starea de fericire deplină şi veşnică.

 Înaltpreasfinţia Voastră, vă mulţumim şi vă dorim o viaţă plină de bucurii şi de fericire.

Dialoguri duhovniceşti, Mitropolitul Andrei Andreicuţ

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here