Fenomenul uitării nu este pasiv

0
306

uitareaUn nou studiu efectuat de Universitatea din Birmingham, în colaborare cu o divizie a Consiliului de Cercetare Medicală din Marea Britatnie, intitulată Cognition and Brain Sciences unit, a demonstrat că încercarea de a ne reaminti diferite lucruri merge dincolo de o simplă reîmprospătare a memoriei și conduce la uitarea altor experințe concurente, care interferează cu cele recuperate, potrivit publicației Science Daily.

Cercetarea, publicată în revista de specialitate Nature Neuroscience, este prima de acest gen care izolează procesul de uitare adaptativă a creierului uman. Studiul imagistic al creierului a demonstrat că mecanismul în sine este implementat prin suprimarea unor modele corticale unice care stau la baza amintirilor concurente. Datorită acestui procedeu – reîmprospătarea dinamică a memoriei modifică ce aspecte și experiențe din trecutul nostru rămân sau nu accesibile. Altfel spus, simplul act prin care ne reamintim ceva, este unul din motivele majore pentru care uităm.

Medicul Maria Wimber, de la Universitatea din Birmingham, explică acest proces: „Cu toate că există o credință conform căreia creierul care un mecanism de inhibare, o mulțime de oameni vor fi surprinși să afle că, atunci când ne reamintim  imagini păstrate în memorie, nu facem decât să uităm altele, prin suprimarea acestora din urmă.”

Pe baza modelelor de activitate celebrală ale participanților la studiu, echipa de cercetători condusă de Michael Anderson a observat activitatea creierului indusă de amintiri individuale, așa cum au fost ele reactivate și ulterior suprimate.

În cadrul cercetării, pe parcursul a patru rememorări selective, subiecții au primit sarcina să recupereze o anumită amintire, care devenea mai intensă cu fiecare încercare. Astfel s-a observat că amintirile concurente au fost mai puțin reactivate   și că într-adevăr au fost împinse dincolo de linia de percepție a memoriei, ceea ce sprijină teoria conform căreia o suprimare activă a memoriei a avut loc.

Specialistul Michael Anderson precizat că este o greșeală să credem  că mecanismul uitării este unul pasiv și a subliniat că „cercetările prezente au demonstrat că oamenii sunt  mai implicați decât își dau seama în conturarea amintirilor”.

Se pare că echipa ce cercetători a reușit să decodeze modul în care creierul uman funcționează, când ne referim la suprimarea informațiilor concurente, iar acest lucru poate fi de mare importanță în nenumărate situații, precum  procesele judiciare, spun specialiștii.

Rezultate acestui studiu nu sunt limitate la anumite tipuri de memorie. Memoria sematică, memoria episodică sau chiar memoria pe termen scurt, sunt afectate de efectul secundar al reamintirilor frecvente. Cu toate că oamenii diferă din punct de vedere genetic, se crede că toate creierele sunt capabile să inducă diferite grade ale mecanismului uitării.

Emanuela Popa

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here