Feniculul – Prezentarea plantei, proprietăți și acțiuni specifice. Preparate din fenicul.
Opțiuni de răspuns la clasica întrebare – Ce mâncăm astăzi?
Până să apară show-urile culinare și filmulețele cu rețete care să ne arate că există o varietate de mâncăruri (dish-uri) ce pot fi preparate cu ușurință, majoritatea prefera confortul unei ciorbe de perișoare, de zarzavat, de fasole cu un fel doi preparat din cartofi, carne, sos și câteva legume (o friptură sau o clasică tocăniță, adică). Pe măsură ce contactul direct cu bucătăria mediteraneană s-a extins, am început și noi să introducem în meniu uleiul de măsline, să mâncăm bruschete, fructe de mare, salate cu ton, lasagna și câte și mai câte.
S-a renunțat treptat la fast-food, nu total, însă mulți copii se rezumă doar la un consum sporadic. Ceea ce nu poate fi decât benefic și aproape de normalitate. Planta medicinală de astăzi, feniculul, este folosită în bucătăria italiană începând cu secolul al XVII-lea. Cu toate acestea, nu este un aliment frecvent în meniul tradițional și aceasta deoarece oamenii încă nu sunt informați asupra calităților sale uimitoare. Vă propun să aflăm mai multe despre fenicul printr-o scurtă descriere a plantei, a proprietăților și a acțiunilor sale specifice. Astfel, o puteți adăuga pe lista de cumpărături într-o deplină cunoaștere a eficienței sale și a capacității nutritive extinse pe care o are.
„De la lume adunate și iarăși la lume date”
Descrierea plantei
Feniculul (Foeniculum vulgare) este o plantă erbacee, cu rădăcină cărnoasă și pivotantă, ce poate atinge 30 cm. Tulpinile sale sunt cilindrice, goale pe interior și pot crește până la 2 m, ramificându-se spre vârf. Face flori mici, galbene, cu 5 petale și fructe verzui, cu gust dulce și aromă pregnantă. În scopuri terapeutice și culinare se utilizează fructele coapte (ajunse la maturitate), partea aeriană a frunzelor și rădăcina.
Denumiri populare
Fenicului mai este cunoscut, în funcție de regiunea în care-l întâlnim, ca: anason mare, anason nemțesc, anason dulce, basamac, secară de grădină, mărar de casă, chimion dulce, molură sau baden.
Citiți și Ce trebuie să știi despre usturoi.
Substanțe bioactive componente
Feniculul conține ulei eteric, format din compuși terpenici oxigenați și hidrocarburi monoterpenice, care îi conferă aroma puternică și dulce. Alături de acest ulei, planta conține o serie de elemente propice bunei funcționări a organismului, dintre care se remarcă vitaminele (A, B, C) și sărurile minerale (calciu, fosfor, potasiu, fier, cobalt, zinc, sodiu, sulf, nichel). În doze mai mici, feniculul are: lipide, zaharoză, proteine, celuloză, acizi organici, flavonoide, substanțe amare, derivați cumarinici.
Feniculul – Proprietăți și acțiuni terapeutice
Feniculul este:
- antiseptic
- antibiotic
- stimulent digestiv
- carminativ
- antispastic
- antiinflamator
- diuretic
- laxativ
- expectorant
- stimulent respirator
- febrifug
Planta este extrem de folositoare pentru aparatul respirator. Ea ajută la fluidificarea secrețiilor bronșice, scade febra, ușurează expectorația, previne gripa, tusea convulsivă sau astmul bronșic. Feniculul este bun în caz de laringită, faringită, traheită și alte inflamații ale gâtului (infuzii pentru uz extern). Prin proprietățile sale antilitiazice și diuretice contribuie la mărirea diurezei, facilitând urinarea, și la protejarea rinichilor împotriva formării de calculi. Este utilizat cu succes în afecțiunile aparatului digestiv, fiind de ajutor în calmarea durerilor abdominale, combaterea balonării, evacuarea gazelor intestinale. Feniculul este un remediu bun și în insuficiența pancreatică, în spasmele tubului digestiv, constipații, paraziți intestinali. Este contraindicat, însă, în ulcerul gastric și duodenal și în enterocolită acută și cronică.
Feniculul se mai folosește pentru stimularea secreției de lapte la femeile care alăptează, ajutând la retragerea umflăturilor la sânii „împietriți” cu lapte. De asemenea, planta ajută la mărirea și echilibrarea fecundității și la normalizarea menstrelor. Are un rol pozitiv și în boli cardiace, acționând eficient în insuficiența cardiacă (cu edeme). Fortifică sistemul nervos, ajută la refacerea acestuia după perioade de oboseală, migrene sau depresie.
Remedii terapeutice din fenicul
Infuzie din fructe de fenicul, bună pentru colici abdominale și ca expectorant
Pentru copii – 5-6 fructe zdrobite
Pentru adulți – 1/2 linguriță fructe
Peste cantitatea de mai sus se toarnă 200 ml de apă fierbinte și se infuzează 5 minute. Se bea fracționat în 3 reprize după masă.
Decoct din fenicul pentru calmarea crizelor de tuse
Se fierb, timp de 3 minute, 10 g de fructe în 150 ml de apă. Se infuzează 10 minute, apoi se strecoară. Se iau 1-2 lingurițe pentru calmarea acceselor de tuse.
Citiți și Albăstrele – Un ten fără riduri și un păr strălucitor.
Tinctură din fenicul, bună în procesele de digestie și la fluidificarea secrețiilor bronșice
Se amestecă părți egale de ulei de fenicul și de alcool de 70 de grade. Se iau între 2 și 4 picături de 2-3 ori pe zi.
Macerat din fenicul, eficient în dureri menstruale
Se macerează 30 g de rădăcini uscate și măcinate în 1 litru de apă. Se lasă 2 zile, apoi se strecoară. Se bea câte o ceașcă după mese.
Există o varietate de preparate terapeutice din fenicul, planta este foarte ofertantă din acest punct de vedere. Îl putem adăuga în lapte, în iaurt, putem folosi pulberea de semințe. Îl putem combina cu anason, chimion, mușețel pentru a ameliora durerile abdominale. Putem folosi feniculul cu măghiran și mentă în caz de anxietate (infuzie – câte 2 g din fiecare la 1 litru de apă fierbinte).
De-a lungul timpului…
Feniculul are origini în sudul Europei, iar calitățile sale nutritive și vindecătoare au fost cunoscute încă din Antichitate. Semințele de fenicul, cunoscute ca fortifiante, erau mestecate de gladiatorii care se pregăteau să lupte în arenă. Grecii și romanii o cultivau și pentru beneficiile aduse stomacului și proceselor digestive (mai ales, eliminarea gazelor cauzate de consumul de alimente bogate în amidon). Babilonienii îl apreciau pentru proprietățile carminative și diuretice. În prezent, i s-a dat o mulțime de utilizări practice, în alimentație, industria parfumurilor, a săpunurilor, în patiserie.
Îl puteți prepara cu avocado și roșii, în sosuri, salate, marinade, piureuri. Lăsat la cuptor, simplu, cu pește, cu cartofi, cu carne sau consumat crud, feniculul își face loc din ce în ce mai des în căruciorul nostru de cumpărături. El reprezintă și o variantă bună pentru masa bebelușului, când se începe diversificarea. Feniculul este și un condiment, care face parte din așa-numitele „semințe calde” ce nu trebuie să lipsească din dulăpiorul nostru cu mirodenii – fenicul, coriandru, anason, chimion. Așadar, cu atâtea argumente pro-, chiar că nu mai aveți motive să nu-l folosiți!
Sănătate vă doresc!
Mihaela Mușetescu
Citiți și Roua cerului – Antitusiv natural.
