Povestire cu tâlc – „Valoarea credinţei”

„Femeia mea are frica lui Dumnezeu”

Îmi aduc aminte de un filosof care a venit la Socrate, alt filosof. Şi acela avea o femeie foarte talentată. Şi a început să spună:

– Domnule, am o femeie aşa de frumoasă!

Celălalt era la o masă cu un creion în mână şi hârtie şi a scris un zero.

– Femeia mea-i de neam mare; taică-său a fost ministru.

Celălalt a mai scris un zero.

– Femeia mea îi sănătoasă ca oul, n-a fost bolnavă şi nu-i bolnavă.

Acela a mai scris un zero.

– Femeia mea ştie să lucreze lucruri de menaj, să facă prăjituri de tot neamul, bucate la mese mari.

Acela a mai scris un zero.

– Femeia mea ştie să coase broderii artistice, coase flori, împleteşte, face flanele cu maşina sau cu mâna. Uite câte talente are femeia mea!

Acela a mai scris un zero.

La urmă a adăugat primul:

– Femeia mea are frica lui Dumnezeu şi este credincioasă!

Acela a pus un unu înainte, pusese şase zerouri. Unu urmat de şase zerouri face un milion. Şi a spus:

– Ia, acum i-am dat valoare femeii tale. Nu când ai spus că-i frumoasă şi învăţată şi sănătoasă şi ştie multe să facă, pentru că dacă îi lipsea frica lui Dumnezeu, toate erau la dânsa egal cu zero, nule, nimic!

Aşa se întâmplă şi cu bărbatul, ca şi cu femeia aceea şi cu orice om. Poate să aibă toate talentele, poate să ştie toate meseriile din lume, poate să cunoască toate ştiinţele lumii, dacă îi lipseşte frica lui Dumnezeu, îi lipseşte şcoala înţelepciunii şi omul acesta nu-i bun de nimic.

Sursa: „Povestiri şi rugăciuni pentru copii”  – vol I,  Arhim. Cleopa Ilie

Jurnal Spiritual