Femei Memorabile (II)

0
163

Sarmiza Bilcescu, prima femeie Doctor în drept din lume Sarmiza_Bilcescu

Dacă bistriţeanca Ana Botta a fost prima femeie care a croit drumul sexului frumos în mediul universitar românesc, Sarmiza Bilcescu Alimănişteanu a fost prima româncă avocat, prima femeie din Europa care a obţinut licenţa în Drept la Universitatea din Paris şi prima femeie din lume Doctor în drept!

Sarmiza s-a născut în 1867, la Bucureşti. Tatăl său, Dumitru Bilcescu, a fost şef al Controlului Finanţelor. Este admisă la Facultatea de Drept din Paris în anul 1884, fiind prima femeie înscrisă în această unitate de învăţământ.

„Primirea din partea profesorilor a fost glacială, iar primirea din partea studenţilor a fost făcută cu foarte mult respect “, povestea ulterior Sarmiza.

Aceasta termină doctoratul în Drept la Universitatea din Sorbona, devenind prima femeie din lume care obţine titlul de Doctor în Drept. De asemenea, aceasta este şi prima femeie avocat din Europa! În 1891 este admisă în Baroul Ilfov, însă nu ajunge să practice avocatura pentru mult timp, retrăgându-se după câţiva ani, când se căsătoreşte cu inginerul Constantin Alimănişteanu.

A rămas însă activa în cercurile feministe, numărându-se printre fondatoarele Societăţii Domnişoarelor Române, care milita pentru creşterea gradului de educaţie în rândul femeilor.

Sarmiza a absolvit la Sorbonna şi a fost prima femeie avocat din Europa

 Apariţia primelor femei în universităţile româneşti nu a fost deloc întâmplătoare. După 1859, autorităţile şi-au propus să acţioneze pe linia accesului la educaţie, extinzând reţelele şcolare de nivel primar mai ales în mediul rural, în încercarea de a reduce analfabetismul. Prima universitate de pe meleagurile româneşti este înfiinţată în 1860, la Iaşi, fiind urmată de cea de la Bucureşti, din 1864.

În 1862 se constituie Ministerul învăţământului, care coordona politicile de promovare a accesului neîngrădit la educaţie. Alexandru Ioan Cuza promulga în 1864 „Legea Instrucţiunii Publice “.

Cele două universităţi aveau şapte facultăţi, iar misiunea lor principală era asigurarea de profesori calificaţi pentru învăţământul secundar şi superior, precum şi de funcţionari administrativi.

După 1864 se înfiinţează şi alte facultăţi şi şcoli tehnice şi artistice speciale, de nivel universitar. Mai apar doua Conservatoare, doua şcoli de Arte Frumoase, o şcoală de Farmacie şi viitoarea şcoală Politehnică din Bucureşti, iniţial numită şcoala de Drumuri şi Poduri.

Cu toate acestea, numărul studenţilor care ajung în aceste facultăţi este redus până în 1900, de exemplu la Universitatea din Iaşi existau în primă fază doar 14 profesori şi trei specializări (Drept, Litere şi ştiinţe), numărul de studenţi care i-a trecut pragul în perioada 1864-1899 (35 de ani) a fost de doar 6.712, dintre care nici măcar 500 nu şi-au finalizat studiile.

Cules de Alina Magdici

Sursa ceascadecultura.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here