Femei Memorabile (I)

0
159

Povestea primei studente din istoria RomânieiAna-Botta-Adevarul-ro

Ardeleanca Ana Botta este prima femeie studentă din istoria învăţământului universitar românesc. Evenimentul a avut loc la Iaşi, în 1879, la 19 ani de la înfiinţarea Universităţii din capitala Moldovei, când fata – adevărată precursoare a mişcării pentru emanciparea femeilor – s-a înscris la Facultatea de Litere.

Ana s-a născut în 1856, în Cluj, şi a fost fiica unui revoluţionar de la 1848.

Părinţii Anei sunt Grigore Botta, un revoluţionar din Ragla, şi Elisabeta Vararean, fiica unui ofiţer din şieuţ – ambele localităţi, în judeţul Bistriţa-Năsăud. Nu se ştiu foarte multe detalii despre familia fetei care a intrat în istoria învăţământului românesc, însă e cert că părinţii săi s-au mutat în Cluj, unde Ana s-a născut în 1856.

Scriitorul şi istoricul literar Teodor Ţânco notează într-un material dedicat Anei că aceasta era remarcabil de dotata intelectual, fiind educată excelent de şcoala Pedagogică Maghiară de Fete, pe care a absolvit-o în 1872 – unitate de învăţământ de elită în Transilvania la vremea respectivă, când provincia făcea parte din Imperiul Austro-Ungar.

Ana Botta s-a făcut cunoscută şi admirată în cercurile culturale româneşti încă de la vârsta de 18 ani, prin intermediul unei conferinţe în cadrul societăţii „Iulia “a studenţilor români, creată de cărturarul şi patriotul român Grigore Silasi. Tânăra a abordat atunci o temă foarte îndrăzneaţă pentru acea perioadă: misiunea femeii în general şi a româncelor în special.

Ecoul succesului a ajuns până în presa maghiară, care-i elogiase calităţile, dar şi frumuseţea conferenţiarei, scriind: «Expunerea a fost primită cu mult interes din partea publicului, domnişoara rămânând unul dintre personajele principale ale seratei şi datorită profilului ei român a fost în atenţia tuturor» “, povesteşte Teodor Ţânco în „Virtus Romana Rediviva “.

I-a cunoscut pe Haşdeu şi Maiorescu

Succesul avut de Ana în Transilvania – tânăra devenise o vedetă – atrage atenţia redactorilor de la revista „Familia “, unde va fi invitată să scrie şi unde va publica în mai multe perioade ale vieţii, principalele teme abordate vizând femeia şi mai ales rolul său în societatea românească.

După terminarea liceului, Ana Botta se căsătoreşte cu Daniel Ilarie Mănăstireanu, un tânăr student al Academiei Teologice Greco-Catolice din Blaj, mutat mai apoi în Cluj, odată cu deschiderea Universităţii clujene, în 1872. La scurt timp după ce se căsătoresc, cei doi se mută la Iaşi, dar nu înainte să poposească şi în Bucureşti o perioadă.

Tinerii ajung să cunoască spuma culturală a vremii, printre cei cu care păstrează o legătură numărându-se scriitorul şi filologul Bogdan Petriceicu Haşdeu, Titu Maiorescu şi ştefan şi Veronica Micle. Unii susţin că l-ar fi cunoscut inclusiv pe Mihai Eminescu.

Ajunşi în Iaşi, cei doi tineri sunt nevoiţi să presteze diferite munci pentru a se întreţine, iar când condiţia materială le permite, ajung studenţi ai Universităţii Iaşi, Daniel la Drept, iar Ana la Litere. Ana Botta Mănăstireanu s-a înscris la Facultatea de Litere, din cadrul Universităţii Iaşi, în septembrie 1879, la 23 de ani.

A fost prima femeie din universitatea ieşeana şi, după toate datele cunoscute până în prezent, din întregul sistem universitar românesc, acest lucru fiind atestat de mai multe lucrări. În acelaşi an, tot la Universitatea din Iaşi, la Facultatea de ştiinţe, s-a înscris şi Sofia Nădejde, o cunoscută militantă socialistă, însă aceasta a fost admisă abia un an mai târziu, titlul de prima femeie din istoria învăţământului universitar românesc şi onoarea de a rămâne astfel în istorie rămânând la Ana Botta.

Un an mai târziu, în 1880, de data aceasta la Bucureşti, se înscria prima femeie din cadrul universităţii bucureştene, pe nume Maria Zaharescu, care va termina Facultatea de Litere şi Filosofie.

A murit la numai 36 de ani

Se ştiu puţine lucruri despre familia Anei Botta, dar şi despre parcursul său profesional. Cert este faptul că, după ce şi-a terminat studiile, a continuat colaborarea cu revista „Familia “pentru câţiva ani, abordând aceleaşi teme despre femei care o consacraseră.

De asemenea, se ştie că a deţinut un salon literar în Iaşi, care a funcţionat chiar în casa în care locuia, dedicat în special poeziei, şi că soţul său, după terminarea studiilor, a practicat magistratura. Cei doi au avut o fiică pe care au pierdut-o, se pare, la o vârstă fragedă, necunoscându-se însă data la care s-a întâmplat acest lucru, câţi ani avea sau ce i-a cauzat moartea.

Pierderea unicului copil a marcat-o pe Ana, a cărei stare fizică a început să se degradeze deşi avea puţin peste 30 de ani.

Pentru a-şi diminua suferinţa, sotii Mănăstireanu se stabilesc la Huşi, unde Daniel continua să practice magistratura. Starea de sănătate a Anei se deteriorează tot mai tare, aceasta decedând la scurt timp după ce a împlinit vârsta de 36 de ani, necunoscându-se exact data şi locul unde şi-a găsit sfârşitul.

Ultimul „semn de viaţă “al Anei a fost un portret realizat de un pictor ieşean, pe când bistriţeanca avea 36 de ani. După moartea soţiei şi Marea Unire din 1918, Daniel Mănăstireanu se întoarce în Cluj, unde se stinge şi el în 1926.

Cules de Alina Magdici

Sursa ceascadecultura.ro

Puteti accesa:https://jurnalspiritual.eu/femei-memorabile-ii-sarmiza-bilcescu/

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here