De ce a ținut așa de mult Mântuitorul la sinceritate? Pentru că ea este fundamentul oricărei comuniuni și frăţietăţi trainice.
Prietenia nu slăbește când prietenul tău îți descoperă orice scăderi ale sufletului său, dar ea scade atunci când prietenul tău nu e sincer față de tine, zice Sfântul Ioan Gura de Aur.
Dar ce este fățărnicia? Este acea dedublare a persoanei noastre, dintre înfățișare și fundament. O înfățișare de cumințenie, evlavie sau chiar de părută iubire și un fundament clocotitor de patimi. Ne întrebăm ce e dătător de ton, fundamentul sau înfățișarea? Desigur ca fundamentul și nu înfățișarea.
Dar pentru un înțeles mai limpezit să urmărim câteva exemple din Sfânta Scriptură. Când magii s-au prezentat înaintea lui Irod, el le-a cerut că dacă îl vor afla pe pruncul Iisus să vină să-i spună și lui, ca să meargă și el să i se închine. După cum știm din cele ce au urmat, atitudinea lui era plină de fățărnicie, pentru că nici pe departe nu avea în inima lui ceea ce le-a spus magilor,ci din contră, Îl ura de moarte.
Când Iuda se apropie în Ghețimani de Mântuitorul și L-a sărutat, după înfățișarea dinafară s-ar fi părut că dovedește un atașament de iubire zicându-i : ” Bucură-Te învățătorule ”.
Ce a făcut să cadă capul lui Horea la Alba Iulia decât fățărnicia confidenților săi.
De ce s-a ridicat așa de categoric Mântuitorul contra fățărniciei? Pentru că fățărnicia slăbește comuniunea, slăbește frăţietatea. Deci dacă din cauza fățărniciei slăbește frățietatea ne păgubim de o mare binefacere, de frumusețea comuniunii. Unde fățărnicia crește, frățietatea slăbeşte.
Ne întrebăm ce este sinceritatea? Ea este lipsită de dedublarea persoanei. Ce vorbește gura simte inima, și invers. Uneori ne îndoim de folosul sincerității și atribuim unele succese în viața datorita fățărniciei, folosului, minciunii.
Nu se cade a aprecia sinceritatea cuiva atunci când ne prezintă partea noastră pozitivă, ci atunci când ne prezintă partea noastră negativă, mai ales în Taina Sfintei Spovedanii. Cât de sinceră a fost spovedania tâlharului de pe cruce care s-a mântuit datorită sincerității sale pe care o citise Mântuitorul în inima lui.
De ce e greu ca să întâlnești sinceritatea pe cărările vieții? Pentru că sinceritatea rodește modestie, smerenie, greu de întrupat aceste valori contrare mândriei. Preferăm deseori falsele aprecieri, decât autentica sinceritate.
Dacă fățărnicia slăbește frățietatea, sinceritatea întărește încrederea și încrederea este o mare virtute pentru pacea familiei. Dacă încrederea lipsește în viața de familie și societate, atunci pe ce altceva am putea clădi ceva temeinic.
Dumnezeu nu ne-a lăsat de tot părăsiți și lipsiți de toată sinceritatea. Dacă nu o întâlnim la mulți, o întâlnim întrupată în mama noastră. Ei ii putem spune tot ce avem pe inimă fără ca să ne temem că ne derâde, de aceea pierderea ei este pierderea unei mari comori, pierderea unei autentice sincerități.
Se cade să cultivăm sinceritatea, să înlăturăm fățărnicia.
Nu există în lumea asta o ceată a fățarnicilor și una a sincerilor. Niciodată nu am întâlnit în lumea aceasta astfel de grupuri, dar le întâlnim în lumea lăuntrică a noastră, a fiecăruia, ca o moștenire de la protopărinții noștri.
Dar nu moștenim de la strămoși numai fățărnicia, ci și sinceritatea pentru faptul că a fundamentat în noi ”chipul slavei Sale”. Astfel, avem motive serioase si fundamentare serioasă, pentru a putea înlătura fățărnicia, legată de mândrie și de a ne statornici în sinceritate legată de adâncul smereniei în cele dinăuntru ale noastre.
În măsura în care vom putea să ne potolim nesinceritatea fățărniciei, în acea măsură vom contribui la restabilirea încrederii și întărirea comuniunii în familie și societate.
În ceea ce privește mântuirea noastră, a celor păcătoși, umilința ca rod al sincerității are un rol deosebit. Nu mulțimea păcatelor ne va aduce osânda, ci lipsa adâncului de smerenie.
Ce lipsă mai mare putem întâlni azi în familie și societate, decât lipsa de frățietate și încredere, oare nu acestea vor statornici pacea lumii?
Să-L rugăm pe bunul Dumnezeu să ne ajute să cultivăm frumoasa floare a sincerității prin înlăturarea buruienilor fățărniciei spre binele nostru personal, al neamului nostru românesc, al societății și spre lauda Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh, Amin!
Sursa: ”Îndrumări pentru îndreptarea și maturizarea duhovniciască a persoanei noastre” – Ioan Mihălțan, Episcopul Oradiei
[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
