Singura cale corectă spre vindecarea de nervozitate, de trândăvire, de întristare şi spre dobândirea păcii sufleteşti trece prin adevărata credinţă ortodoxă, prin pocăinţă şi prin îndreptarea vieţii după poruncile lui Dumnezeu. Pentru om, principalul este să înţeleagă sursele păcătoase ale firii sale psihice, să conştientizeze profund neputinţa sa, să urască păcatele demonice ale trufiei, slavei deşarte, mâniei, trândăvirii, minciunii, curviei şi să dorească să se schimbe, să se întoarcă spre Domnul cu nefăţărnicie şi pocăinţă.
Adevărata cauză a tulburărilor depresive constă de regula în păcatele săvârşite de către om. sfinţii Părinţi considerau că la baza tuturor suferinţelor sufleteşti stă trufia. Pentru a scăpa de depresia nevrotică, omul trebuie să se străduie să dobândească smerenia. Nivelul ridicat de pretenţii care nu se înfăptuiesc în viaţă, conflictul între dorinţă şi realitate lasă totdeauna în suflet simţământul întristării, amărăciunii, supărării.
Absolut necesar pentru fiecare creştin este mersul la slujbe, mai ales în zilele de duminica şi de praznic, precum şi participarea la tainele Bisericii. În rugăciunea pe care preotul o citeşte înainte de spovedanie există aceste cuvinte: De vreme ce ai venit la doctor, vezi să nu te întorci nevindecat. De sfintele taine trebuie să ne apropiem cu frângere de inimă, cu credinţă adâncă şi cu nădejde în mila lui Dumnezeu.
Trebuie neapărat ca omul să citească sfânta scriptură, mai ales evangheliile, şi să împlinească poruncile lui Hristos, ce sunt cuprinse acolo. Un ajutor pe nepreţuit îl oferă literatura patristica. O mare bucurie aduc creştinului faptele bune, grija pentru aproapele.
Să păstrăm în inimile noastre minunatele şi marile cuvinte ale sfântului Apostol Pavel: Pururea bucuraţi-vă, neîncetat rugaţi-vă. Întru toate mulţumiţi, căci aceasta este voia lui Dumnezeu întru Hristos Iisus pentru voi (tes 5, 16).
Reţeta duhovnicească a Sfântului Ierarh Ignatie Briancininov
“Vă trimit o reţetă duhovnicească şi vă sfătuiesc să folosiţi doctoria propusă de câteva ori pe zi, mai ales în clipele de mare suferinţă, atât a sufletului, cât şi a trupului. Nu vor întârzia să se arate puterea şi vindecarea ascunse în doctorie, care la arătare e cât se poate de smerită. Însingurându-vă, rostiţi fără grabă, în aşa fel încât să vă auziţi glasul, închizându-vă mintea în cuvintele următoare:
„Slavă ţie, Dumnezeul meu, pentru necazul pe care l-ai trimis asupra mea; cele vrednice de faptele mele primesc; pomeneşte-mă întru Împărăţia Ta!”
Rugăciunea trebuie rostită cât se poate de rar. După ce aţi spus-o o dată, odihniţi-vă puţin. Apoi spuneţi-o din nou şi iarăşi odihniţi-vă. Continuaţi să vă rugaţi cinci sau zece minute, până ce vă veţi simţi sufletul liniştit şi mângâiat. Pricina liniştirii şi mângâierii e limpede: harul şi puterea lui Dumnezeu se cuprind în slavoslovirea lui Dumnezeu, nu în grăirea împodobită şi multă. Iar slavoslovirea şi mulţumirea sunt lucrări predanisite nouă de Însuşi Dumnezeu, nicidecum născocire omenească. Apostolul porunceşte din partea lui Dumnezeu să facem această lucrare (v. 1 tes. 5, 18)”.
Ziarul Toaca, nr. 2 / 2013
Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]
