Într-o zi, pe când eram în chilia Părintelui și stăteam de vorbă cu el, telefonul suna întruna, dar Bătrânul nu răspundea. La un moment dat mi-a spus:
– Ridică, te rog, receptorul și vezi cine e și ce dorește.
Era o doamnă din nordul Greciei care vroia să vorbească neapărat cu Părintele.
– Zi-i că nu pot acum, că mă așteaptă multă lume. Să revină spre seară.
Doamna mi-a cerut să-i spun Părintelui să se roage pentru o problemă familială foarte gravă cu care se confrunta. Bătrânul a asigurat-o, prin mine, că așa va face. Atunci, doamna a revenit asupra acelei probleme, dând detalii. Părintele mi-a luat receptorul din mână, a deschis aparatul, ca să aud și eu, și i-a zis:
– Ei, binecuvîntato, de ce ești nerăbdătoare dacă ți-am spus că mă rog? Crezi că era nevoie să-mi spui problema? Nu este ea așa și așa? Și nu e numai problema ta, ci și a bărbatului tău și a primului copil și a celui de-al doilea, cărora li se întâmplă asta și asta! Nu-i așa cum îți spun eu?
Doamna, uluită, bâigui:
– Ba da, Părinte, exact cum spuneți!
– Păi, dacă-i așa, roagă-te, fă ce ne spune Hristos și toate se vor rezolva! Și o să mă rog și eu, așa că nu te mai neliniști atâta!
Doamna nu mai găsea cuvinte să-i mulțumească. După ce i-a dat și alte sfaturi, Părintele a binecuvîntat-o, a închis telefonul și s-a întors spre mine (eu îl priveam mut de uimire):
– Ai auzit? Ce minune a fost asta? Ce Dumnezeu mare și bun avem! Eu, aici, necunoscuta aceea, acolo, departe, iar Dumnezeu îmi descoperă mie, păcătosului, problemele ei, ale bărbatului și ale copiilor ei! Ce Dumnezeu mare avem!
„Antologie de sfaturi și îndrumări” – Părintele Porfirie
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi:
Melancolia, smerenia și păcătosul ce se pocăiește
