Odată, un vultur a fost prins de un om. Acesta, după ce îi taie aripile, îi dădu drumul prin curte, ca să fie împreună cu celelalte păsări. Vulturul stătea mereu abătut și de atâta tristețe nu mai mânca nimic.
Dar, un alt om, după ce-l cumpără, îi smulse aripile și după ce unse locul acela cu balsamuri parfumate, l-a făcut din nou să fie înaripat (aripile ciuntite erau tăiate, până la rădăcină, apoi aceste răni unse cu o alifie parfumată, un fel de mir, se vindecau, iar apoi creșteau aripi noi).
Atunci, vulturul își luă zborul și prinzând în ghearele sale un iepure, i-l aduse în dar. Văzând isprava, o vulpe îi zise: „Nu-l da acestuia, ci stăpânului dintâi. Pentru că, acesta din urmă este bun din fire; iar tu îmbunează-l mai degrabă pe celălalt ca nu cumva prinzându-te, să-ți taie din nou aripile”.
Morala: Fabula ne arată că trebuie să răsplătim cum se cuvine pe binefăcători și să evităm cu prudență pe cei răi.
Fabule, Esop
Jurnal Spiritual
Mai multe fabule puteţi citi AICI
