Fabula zilei: Vulpoiul predicator

0
918

vulpoiUn vulpoi cuprins de boală,

La putere foarte prost,

Însă învățat la școală,

Logica știind cu rost,

Făcu plan ca să vorbească

Și să predice-n pustii;

Se silea să dovedească,

C-un stil dulce, vorbe mii,

Că cu o simplicitate

Și cu traiul cel cinstit,

Cu năravuri lăudate,

E oricine fericit;

C-astă lume desfrânată

Totdeauna ne-amăgește,

Fără a ne da vreodată

Câte ne făgăduiește.

Dar la buna-i predicare

Nimeni nu da ascultare.

Câțiva șoareci, cerbi de munte

Veneau rar să o asculte;

Însă ei în depărtare,

Neavând nicidecum stare,

Fără cinste sau favor,

Nu putea da-ncredințare,

Slavă astui orator.

Așa el schimbă vorbirea,

Defaimă năpăstuirea,

Pe urși, tigri, lei, pardoși,

Arătând a lor turbare

Și a sângelui vărsare,

Și că sunt nesățioși.

Atunci cerbi, ciutele toate

Ascultau întru mirare,

Și în lacrimi cufundate

Plecau de la adunare.

Vulpea-și făcu mare nume;

Un leu foarte cu credință,

Domn p-acea parte de lume,

Să o vază-avu dorință:

Deci și ea cu bucurie

La palat grăbi să vie,

Unde ajungând vorbește;

Tonul ei înmărmurește

P-ai pădurilor tirani:

            Cu putere ea descrie

Slaba nevinovăție,

Pradă acestor dușmani,

Cufundată în durere

Cerând la-nalta putere

Asupră-le ajutor.

Curtezanii în mirare

Ascultau cu supărare,

Căci așa vrea prințul lor,

Care plin de bucurie

La palat pofti să vie

Vulpea în acel minut.

-Ce-ai vorbit – îi zise – mi place

Căci prin tine mi se face

Adevărul cunoscut:

Însă pentru osteneală,

Spune fără de sfială,

Ce vrei? Slujbă, rang sau bani?

Oratorul zise-ndată:

-Prințule, în loc de plată,

Aș pofti câțiva curcani.

Fabule, Grigore Alexandrescu

Jurnal Spiritual

Mai multe fabule puteţi citi aici:

V-ar mai putea interesa şi:

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here