Fabula zilei: Știuca și motanul

0
647
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

pesteNu-i bine când pânzariul se-apucă de cusut,

Iar croitorul de țesut.

Și e desigur totdeauna,

Că cine multe întreprinde

Nu scoate-n capăt nici pe una,

Ba încă râsul lumei adese își aprinde!

O știuca prea colțată, jaluză, de soi rău,

Văzând odinioară

Motanul de la moară

Cum șoaricii vânează… căzu la el mereu

Cu multă rugăminte, s-o ieie la vânat.

-Dar spune-mi: cunoști oare

Tu astă vânătoare?

O întrebă motanul. – Nu-i lucru minunat-

Răspunse mândra știucă – de-a prinde șoricei,

Când prindem costrășei!

-Prea bine; hai la treabă! Tu, dar, vei lua seama

Aproape de lăptoc,

Iar eu – zise motanul – mă duc să păzesc vama

Pe lângă poloboc.

Toți șoarecii din moară

Aicea auu să vie; vânează-i și-i omoară.

Noroc! Noroc!

Mergând la loc, motanul s-a apucat de treabă

Și foarte-n grabă,

Mulțime de șoricărit

El a vânat, a omorât.

Apoi și la tovarăș a mers, dar ce să vadă!

Mai, mai, murinda știucă, ciuntată fără coadă,

Pe care șoriceii i-a ros,

Abia ruga, prin semne, s-o tragă pânˈ la baltă.

Motanul, credincios,

A tras-o, dar îi zise: – Vecină! De-altă dată

Păzește-ți rânduiala:

Nu te-apuca de ce nu poți

În capete să scoți

Și nu-ți mai vârî botul unde nu-ți fierbe oala.

Fabule, Al. Donici

Jurnal Spiritual

Mai multe articole fabule puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here