Fabula zilei: Stejarul și Trestia

0
2682

stejarPrivind în jos, din slava lui înaltă,

Stejarul zise Trestiei din baltă:

-„Te-a vitregit natura, draga mea;

Un pițigoi și-o povară grea

și până și o blândă adiere

ce-abia-ncrețește pânza apei reci,

te face-ndată capul să ți-l pleci;

când – Caucaz cu fruntea-n alte sfere-

eu soarele-l opresc doar cu cununa

și ne-nfricat, înfrunt – viteaz – furtuna.

Cicloanele ce te-ngrozesc pe tine,

Sunt doar niște zefire pntru mine.

De-ai fi măcar, sărmano, mai aproape,

Te-aș ocroti, ți-aș da un adăpost.

Dar ce să-ți fac, când tu te naști pe ape?…”

-„Ești milostiv și tare bun,

Dar mila ta e fără rost!

Aș vrea și eu, acum, să-ți spun

Că, dintre noi, pe vânt, pe ploi,

Mai șubred e cel mai vânjos la trup:

Eu doar mă-ndoi,

Dar nu mă rup!

Ai rezistat, semeț, sfidând zenitul,

Dar s-așteptăm, semețule, sfârșitul!…”

Și Trestia nici nu sfârși cuvântul

Că se porni să bată groaznic vântul.

Înfruntă, dârz, Stejarul, vânt și ploaie,

Iar Trestia, mlădie, se îndoaie.

Dar s-azvârlise, poate, zarul sorților,

Căci vântul cel năprasnic, furibund,

Îl prăbuși pe cel cu talpa-n lumea morților

și creștetul în cerul mult prea scund.

Fabule, La Fontaine

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi aceste fabule

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here