Ajută-te cu alții la o nevoie, bade,
Cum cere legea firii, de-a pururi cu temei!
Doar un Măgar (de altfel, jivină cumsecade)
Se abătu, o dată, de la porunca ei.
Mergea pe drum, agale, cu un Dulău, hapsânul,
și începuse să i se urască.
Dar ațipind îndată, la un popas, Stăpânul,
Porni și urechilă, prin pajiște să pască.
Mai rar o pajiște frumoasă,
Cu iarba fragedă, gustoasă!
Avea, cu toate astea, ospățul și o răcilă:
Nu se găsea prin iarbă măcar un fir de dracilă!
De data asta, însă, Măgarul, chibzuit,
s-a și lipsit.
Dulăul, cum îl vede, s-apropie și-l roagă
Să-i dea și lui codru de pâine din desagă,
Că tare e lihnit.
Înfulecând de zor lăstare crude,
Măgarul se făcea că nu-l aude.
Dar mai târziu i-a spus,
Nițel de sus:
-„Prietene, așteaptă și nu te mai pripi,
Că are grijă Badea să-ți dea, când s-o trezi!”
Văzând, după o vreme, un Lup prin preajma lor,
Chemă și el Dulău-n ajutor.
La rândul său, Dulăul, un câine cam poznaș,
Îi spuse: – „Măi, fârtale, de ce atâta zor?
Așteaptă că se scoală Stăpânul mintenaș
și, până una-alta, tu ia-o la picior.
Iar daca te ajunge dihania cumplită,
Cum știu că frica face și eroi, izbește-o peste bot cu o copită
și ai să vezi cum fălcile i-nmoi,-
că d-aia doar ți-au pus potcoave noi!”
Dar n-are timp Măgarul să vânture hârtoapele,
Pierzându-se ca glonțul în zarea cu muncele,
Că Lupul se repede și-l face bucățele…
Să ne-ajutăm mai bine la vreme cu aproapele!
Fabule, La Fontaine
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste fabule
