Jupânul Corb, pe-o creangă cocoțat,
ținea în clonț un boț de caș furat.
Ademenită de mirosul cașului,
Cumătra Vulpe-i spuse-așa borfașului:
-„Să ne trăiți mulți ani, Măria Voastră,
Că sunteți, zău, ca din cutie scos!
Iar de-ați avea și glasul mlădios
Pe cât v-arată penele frumos-
Mă prind c-ați fi vro Pasăre Măiastră!”
Ci Corbul, auzind-o, pe gânduri nu mai șade.
Deschide ciocul. Prada cade.
Și Vulpea, înghițind-o, îl dăscălește: – „Bade,
Lingușitorii – nu știai, se pare –
Trăiesc pe seama cui le dă crezare.
Dar lecția pe care o-nvățași
O fi făcând cât boțul tău de caș!…”
Înmărmurit, croncanul juratu-s-a cumplit
Că n-o să se mai lase de-acuma păcălit.
Fabule, La Fontaine
Jurnal Spiritual
Mai multe fabule puteţi citi aici
