Fabula zilei: Cămila și vulpea

0
631
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

camilaCămila mult geloasă văzând pe țap odată

Cu coarnele cum bate de câini încungiurat,

A început în sine a blestema pre soartă

Zicând: – Ce ticăloasă eu parte am luat!

Un trup frumos și mare să fie fără coarne,

Să nu aibˈ eu o armă ca slava să-mi lățesc,

Cu dușmanii mei lesne în praf să se răstoarne!

(Geloșii felurite de pricini născocesc)

Când vor să tot cârtească). Așa se tânguiește

Cămila mergând tristă, cu capu-n jos plecat,

Dar o vicleană vulpe ce-n drum o întâlnește,

Împărtășire multă soartă-i a luat.

Cămila de-ampruntul își spune scârba toată.

-Cunosc – răspunde vulpea – că mare ai cuvânt,

Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată.

Acolo-n pădurea ceea un loc e în pământ,

De drum prea departe; îl vei afla sub zare:

Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers

Și capul său plecându-și a stat păzind răbdare,

Fără de prelungire cu coarne s-a ales,

Precum berbecii, boii și țapii dau dovadă

Această sfătuire cămilei a plăcut;

Ea nici gândea că leul  în vizuinii să șeadă,

Dar cine cată coarne, la minte e cam scurt.

Cămila de-amăruntul își spune scârba toată.

-Cunosc – răspunde vulpea – că mare ai cuvânt,

Dar eu am mijloc sigur ca să te fac cornată.

Acolo-n pădurea ceea un loc e în pământ,

De drum prea departe; îl vei afla sub zare:

Se cheamă vizunie: la ea oricine-a mers

Și capul său plecându-și a stat păzind răbdare,

Fără de prelungire cu coarne s-a ales,

Precum berbecii, boii și țapii dau dovadă.

Această sfătuire cămilei a plăcut;

Ea nici gândea că leul în vizunii să șeadă,

Dar cine cată coarne, la minte e cam scurt.

Cămila iute-aleargă, cu mare bucurie

Găsește acea bortă sub niște frasini vechi.

Și capul își afundă îndată-n vizunie,

Iar leul cu cruzie o prinde de urechi.

Ea trage, el nu lasă, pânˈ ce-n sfârșit scăpând,

Acasă se întoarce urechile lăsând.

O iubitori de slavă! Pre voi v-am arătat,

Ființa de cămilă spre laudă v-am dat.

Cunoașteți că acela ce fala tot gonește

Cu râsul și ocara adesea se pomenește. 

Fabule, Costache Negruzzi

Jurnal Spiritual

Mai multe fabule puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here