Cu urechea pleoștită, cu coada-ntre picioare,
Câinele trist și jalnic, mergea pe o cărare.
După îndestul umblat, iată că-l întâlnește
Un măgar, și-l oprește:
-Unde te duci? Îi spuse,
Ce rău ți s-a-ntâmplat? Știi, parcă te-a plouat,
Așa stai de mâhnit.
-Dar sunt nemulțumit.
La împăratul Leu în slujbă m-am aflat:
Însă purtarea lui,
De e slobod s-o spui,
M-a silit în sfârșit să fug, să-l părăsesc,
Acum cat alt stăpân; bun unde să-l găsesc?
-Numai d-atât te plângi? Măgarul întreabă:
-Stăpânul l-ai găsit, l-ai găsit, îl vezi, de față stă.
Vino numaidecât la mine să te bagi:
Eu îți făgăduiesc
Nu rău să te hrănesc;
Nimic n-o să lucrezi, nici grijă n-o să tragă.
La propunerea sa, câinele i-a răspuns:
-Ascultă-mă să-ți spui: e rău a fi supus
La oricare tiran; dar slugă la măgar
E mai umilitor, și încă mai amar.
Fabule, Grigore Alexandrescu
Jurnal Spiritual
Mai multe fabule puteţi citi aici
