Un avar, după ce-și preschimbase în monede toată averea sa, și-a făcut un drug mare de aur și l-a îngropat într-un loc, unde a vârât în bezna gropniței atât inima, cât și sufletul său. Apoi, venind în fiecare zi acolo, el contempla locul unde zăcea îngrămădit și aurul.
Un salahor l-a pândit și, bănuind ce se petrecuse a săpat locul acela și a luat drugul de aur. După o vreme, venind acolo și văzând locul gol, bogătanul începuˈ să plângă și să-și smulgă părul. Dar cineva, care-l vedea cum se văieta, aflând motivul, îi spuse:
„Nu-ți pierde firea, prietene, căci tu, având mai înainte aurul , tot nu-l aveai de-a dreptul. Ia deci o piatră, pune-o în locul aurului și socotește-o aurită. Îți va împlini nevoia, căci, după cum văd, chiar atunci când aurul era acolo, tot nu te foloseai de agoniseala ta”.
Morala: Fabula ne arată că averea nu însemna nimic, dacă nu te folosești de ea.
Fabule, Esop
Jurnal Spiritual
V-ar mai putea interesa şi aceste fabule
