Există iniţieri în vis?

0
43

Există iniţieri în vis? Un tibetan în… Banat.
A venit la mine o doamnă din Banat şi mi-a spus că a primit o iniţiere în timpul somnului. Într-o noapte, dânsa a visat că a venit la ea un iniţiat tibetan, care i-a predat elemente de Yoga, de meditaţie şi o sadhana (asceză, cale) specială. Şi că, după ce s-a trezit din somn, a constatat că ştie poziţii yoghine de care nu auzise înainte.

Ce valoare au asemenea „iniţieri”? În ce condiţii se produc?

O iniţiere survenită în vis semi-treaz, sau în vis nocturn, sau „în astral”, trebuie să fie cântărită şi confirmată de un maestru, de un înţelept, care are el însuşi o iniţiere confirmată într-un sistem iniţiatic valid. Doar acesta are criterii ferme şi putere de discernământ, ca să confirme dacă o vedenie are valoarea revelatoare sau este halucinaţie.

Persoana din Banat, care a avut vedenia tibetanului, aşadar a căutat oameni cunoscători să verifice dacă „iniţierea” primită în vis are valoare obiectivă.

Dânsa zicea: „Tibetanul mi-a dat, în vis, paradigma meditaţiei. Şi de-acum ştiu să meditez, deşi nu aveam înainte nicio noţiune de „meditaţie”.
Am cerut să relateze în ce postură i s-a spus să facă meditaţia şi ce îndemnuri spre asceza „exterioară” sau „interioară” i-a dat.
Doamna a răspuns: „Mi-a spus să meditez culcată pe spate, cu braţele uşor distanţate de corp”.

I-am spus că, în toate sistemele sapienţiale valide, meditaţia se face cu bustul ridicat.

Şi este logic să fie aşa. În poziţia culcat pe spate se face numai relaxarea, care este altceva decât meditaţia.
În ce priveşte îndemnurile aşa-zisului tibetan privind „asceza interioară”, tapasul interior, şi acestea erau fără corespondent obiectiv. Femeia mi-a relatat şi alte „învăţări” ale tibetanului din vis, şi s-a vădit că acel tibetan era o elaborare subiectivă.

Ce valoare au elaborările subiective?

Când spunem „subiectiv”, nu înseamnă că spunem automat „fără valoare”. Există elaborări de suprafaţă şi altele de profunzime. Există elaborări carnale, senzuale, pline de impurităţi, pline de fantome karmice. Dar mai există şi elaborări subiective spontane pure, în funcţie de stadiul de puritate a omului respectiv.

Uneori un vis iniţiatic este un eveniment psi care îţi marchează toată viaţa.

Asemenea evenimente psi, precum visul iniţiatic, apar când eşti ameninţat de o primejdie, când eşti pe buza unei prăpastiei, când eşti în pragul morţii. Când ai o traumă psihică mare. În asemenea cazuri, subconştientul cunoaşte un travaliu spasmodic şi elaborează simboluri ale salvării tale.

Părintele Filaret Gămălău din Bucovina (un preot condamnat de comunişti la moarte, apoi la închisoare pe viaţă) a decis să-şi pună capăt zilelor pentru că nu mai suporta chinurile temniţei; dar noaptea a avut un vis în care i-a apărut Hristos şi i-a poruncit să trăiască.

Părintele Filaret, după acest vis, a primit o putere de dincolo de fire, reuşind să supravieţuiască şi să ajute la supravieţuirea altor condamnaţi.
Femeia din Banat, la fel, trecuse prin împrejurări dramatice. Îi murise prematur soţul, îi murise un fiu. Tragediile au zguduit-o. Avusese şi un mare eşec profesional, adăugându-se la eşecurile existenţiale.

În asemenea cazuri, sau te prăpădeşti, sau cunoşti supraregenerarea.

Pe femeia din Banat, acestea au trezit-o (i-au trezit îngerul! cum se exprimă ea). Au re-convertit-o la creştinism. Înainte fusese indiferentă la religie, iar acum avea trăiri religioase intense, vise cu tematică biblică sau sapienţială, cu ecouri în viaţa diurnă. Mi-a cerut să-i îngădui să vină în Grupul de Optimizare umană din Bucureşti, să rostească aici mesaje primite prin inspiraţie „biblică”. I-am răspuns că nu-i cazul, că prefer ca membrii Grupului de Optimizare umană să citească ei înşişi Biblia, să ia direct de acolo mesaje…. A plecat supărată că nu i-am oferit acel prilej misionar. Asemenea elanuri din salvare personală tind să devină religie personală. Acest pas trebuie controlat.

Halucinaţia și amprenta Psi

Vedeniile iniţiatice, din vis şi din călătoria în „astral”, au întotdeauna urmări. Urmări pozitive sau primejdioase. Omul primeşte putere, adică din el explodează o energie pe care o ţinea latentă. Visul se imprimă pe comportamentul ulterior. Simţi imperios nevoia să dai curs „poruncii” din vis.
De aceea, se impun două trebuinţe:
a) să-ţi purifici visele, purificându-te mereu pe tine însuţi;
b) să cauţi un cunoscător, confirmat în seria de aur a sistemelor iniţiatice, care să-ţi confirme (sau să infirme) propria ta viziune.

Tocmai pentru că stăpâneşte o mare energie lăuntrică, aşa-zisa iniţiere onirică sau astrală (pe care o numim „iniţiere sauvage” adică sălbatică, adică fără temei ascetic) trebuie verificată, confirmată şi orientată pozitiv de un cunoscător.

Căci sunt şi cazuri ambigui, când apare un cutare „îndrumător” şi dezvoltă un scenariu fantastic despre dobândirea iluminării prin cultul simţurilor sau prin fumul unei ciuperci psihedelice.
Doar un cunoscător poate face deosebire între viziune şi halucinaţie.
O halucinaţie poate ajunge să conducă şi lumea, dar asta este un dezastru.

Unele viziuni spontane, „sauvages”, au o anume puritate, au acces la cunoaştere universală, venind din subconştientul colectiv sau chiar din subconştientul „adamic” şi oferind o soluţie de salvare.

În România există doi sau trei cunoscători care pot confirma o viziune.
Din 100 de persoane care susţin că au avut un extaz, 99 au avut doar o stare de transă, şi poate unul singur să fi avut un extaz. Transa este o stare mediumică, hipnogenă, şi nu-i stare revelatorie.

Care sunt probele realizării?

Mai întâi vom spune că extazul, deşi stare superioară, nu este semnal de control al desăvârşirii.
Sfânta Tereza din Avila a avut de timpuriu stări de extaz (extaz autentic, în cazul ei!); spre confirmarea valorii acestor stări, ea şi-a consultat duhovnicul. Ea voia să afle dacă extazele ei nu sunt înşelări ale minţii, exaltări şi dezechilibrări emoţionale.

Duhovnicul i-a cerut să evite extazul, să-l controleze, dacă vrea să ajungă la sporirea harului.

Taina iluminării se poate primi într-o secundă. Dar păstrarea stării de mutaţie mentală numită iluminare cere un mod de viaţă radical nou, cere asceză.
Tot ce obţii fără asceză are efect îndoielnic. Exercitarea continuă a celor trei vrednicii: gândire bună, vorbire bună, acţiune bună – iată secretul lucrării înalte.
Aceasta sporeşte cele trei daruri tanice pe care le are, latent, orice om: putere, viziune şi desăvârşire. Ele rodesc la cel ce nu râvneşte să stăpânească lumea, ci să se stăpânească pe sine.

 

Terapia destinului, Vasile Andru

Alte articole găsiți aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here