Proces ce se desfășoară pe mai bine de șase milenii, scrierea, respectiv lectura reprezintă accepțiuni ce se întind pe mai bine de șase milenii. Primele semne ale apariției scrierii datează încă de la aparițiile primelor tăblițe pe care un păstor care dorea să țină evidența turmelor sale, a început să numeroteze caprele pe care le avea în subordine.
Cel ce a redat etapele evoluției lecturii a fost argentinianul Alberto Manguel, care timp de patru ani i-a citit lui Jose Luis Borges, care din păcate a murit, spre sfârșitul vieții.
Cel menționat mai sus a așternut pe hârtie toate etapele evoluției scrisului, în final toate eforturile sale concretizându-se într-o lucrare ce reprezintă un expresiv portret al cititorului şi al statutului său privilegiat
Istoria lecturii, lucarea lui Manguel, a apărut la editura Nemira în 2011 şi poate fi considerată o frescă în care arta scrisului şi a cititului urmează fidel încâlcitul fir al istoriei, se arată pe site-ul http://www.historia.ro.
Din punct de vedere cronologic se pot identifica câteva repere și curiozități, respectiv câțiva pași care condus spre gândurile cititorului.
De pildă, în 593 î. Hr. – Iezechiel, unul dintre cei patru mari prooroci ai Vechiului Testament, are o viziune în care i se porunceşte să citească o carte mâncând-o, înghiţindu-i conţinutul. De aici va rezulta mai târziu, expresia conform căreia o anumită lectură este de-a dreptul delicioasă.
Totodată, în 330 î. Hr. – pentru cea dintâia oară cineva lecturează în gând: Alexandru Macedon îşi uimeşte soldaţii atunci când, primind o scrisoare, o citeşte fără să rostească conţinutul ei. Ştiind că toată lumea lectura cu voce tare până la momentul respectiv, putem doar să ne imaginăm ce avalanşă de cuvinte era în bibliotecile acelor vremuri.
Aristofan din Bizanţ inventează punctul în 200 î. Hr. , o invenție eficace și eficientă, iar în 230 d. Hr. s-a emis ordin regal ca fiecare corabie care se întâmplă să treacă prin Alexandria să predea cărţile de la bord.
Lucrurile nu se opresc aici, astfel că că anul 1000 pentru a nu se despărți în călătorii de cele 117 000 cărţi ale sale, un mare vizir al Persiei punea să fie cărate de o caravană de 400 de cămile care se deplasau în ordine…alfabetică!
Tot pe aceeași linie merge și doamna Murasaki, care redactează în 1010 primul roman din literatura universală pentru lectura femeilor: Povestea lui Genji.
În 1284 la Veneţia se inventează ochelarii, iar în 1333 pictorul italian Simone Martini pune o carte în mâna Fecioarei Maria într-un tablou cu Buna Vestire.
Mai departe, în 1455 Johannes Gutenberg şi remarcabila sa invenţie care, neîndoielnic, trebuia amintită aici: tiparul, iar în 1559 a avut loc inchiziţia publică primul index al cărţilor interzise.
Anul 1740 vine cu o lege care interzice sclavilor să citească, în caz contrar aceștia sunt flagelaţi, aspect crunt ce a rămas în vigoare până la Abraham Lincoln.
Diderot susţine în 1781 că şi-a tratat soţia depresivă citindu-i romane deocheate, iar în 1933 Goebbles îndeamnă la arderea unor cărţi ale lui Freud, Thomas Mann, Zola, Proust, Hemingway·
Anul 1953 aduce o noutate, și anume Ray Bradbury scrie Fahrenheit 451 şi surprinde perfect faptul că cititorul, din pasiune pentru cărţi, se poate transforma într-un adevărat erou; doar el poate salva o carte memorând-o şi devenind chiar opera în sine.
Alexandra G.
Jurnal Spiritual
