Evoluţia credinţei în rândul tinerilor

0
146
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

evoluţia credinţei la tineri– Cum vedeţi dumneavoastră evoluţia credinţei în rândul tinerilor, având în vedere influenţa exterioară negativă a mass-media?

-Sigur că este foarte greu! Chiar că vremurile vor fi foarte grele dar tot El a zis că va fi cu noi până la sfârşit. Trăim greutatea vremurilor de acum. Dar ce este greu la om, la Dumnezeu este posibil. Să-L întrebăm în rugăciunea din momentul ispitei: „Ce să fac, Doamne? Cum să scap, Doamne”; iar concret este să nu văl uitaţi la imagini pornografice.

Vă rănesc imaginarul, vă rănesc sufletul. Fugiţi de aceste imagini! Nu vă uitaţi la filmele de groază, căci vă rănesc sufletul, vă otrăvesc sufletul. Când apar imaginile de acest fel închideţi ochii, fugiţi, plecaţi! Nu ascultaţi muzică ucigătoare de suflet, feriţi-vă, faceţi o isihie [liniştire] în jurul dumneavoastră. Eu sunt în Bucureşti. Aceleaşi reviste, aceeaşi muzică; nu mă uit la televizor, nu ascult la radio. Sunt călugăr, nu : trebuie să faceţi ca mine, dar faceţi o selecţie, păziţi-vă!

Cum îmi protejez copilul, cum il fac sa aiba o educatie care sa garanteze evoluţia credinţei?

Pe măsură ce răul creşte, cresc şi mijloacele de apărare. Copilul poate să dea telefon la telefoanele lor nenorocite (089), dar noi putem să punem parolă. Îl ajut pe copil în lupte. în afară de rugăciuni, de slujbe, de binecuvântări pe ni le dau Părinţii, există şi metode omeneşti. Prin calculator pot să fac nu ştiu ce lucru rău, tot prin calculator fac şi o carte bună. Să folosim toate produsele inteligenţei omeneşti spre bine!
Este o luptă mai puţin grea decât ni se pare. Nu trebuie decât ca tu să spui Nu. Toată puterea e la noi pentru că Dumnezeu lucrează prin noi.

Aşa cum acum ispita e mare când vezi o imagine pornografică acolo, aceeaşi ispită era la fel de mare când un bărbat din evul mediu vedea o gleznă de femeie. Erau aşa de îmbrăcate şi de astupate, că dacă se vedea puţin pielea între fustă şi pantof era o tulburare mare. Acum nesimţirea noastră a crescut în aşa măsură încât trebuie să vedem fel şi fel de imagini în poziţii groaznice.

Un bărbat care lupta împotriva ispitei, atunci nicinu stătea la masă cu femeia. Acum trebuie să nu ne uităm la mizeriile alea. Depinde de noi. Este foarte uşor, nu e greu. Dacă zici: „Mă uit şi eu puţin…”. Te-ai uitat puţin, ai pierdut mult.
Acum se face cernerea. Să nu ne jucăm cu focul! Eu nu pot să fiu sănătos duminică la biserică şi marţi să mă uit la un film pornografic. Nu pot să-i slujesc şi lui Dumnezeu şi lui mamona.

Evoluţia credinţei depinde de tine!

Este o chestiune elementară. Altfel, o să vezi că în timpul Sfintei Liturghii îţi vine imaginea aia. Deci, eşti bolnav. Atunci hotărăşte-te să fii sănătos. Şi atunci vei putea să lupţi şi să fii în mijlocul desfrânării ca apostol al iubirii lui Hristos, care nu-L urăşte pe desfrânat, ci vrea să-1 scoată de acolo. Evoluţia credinţei depinde de tine! Intreg trebuie să te duci într-o parte sau alta. Dacă până acum deosebirea dintre bine şi rău era mai puţin vizibilă, acum e vremea cernerii. Răul are un succes nemaipomenit.

E vremea, dacă vreţi, când Dumnezeu îngăduie biruinţa răului. Dar, în aceste vremuri e adevărata biruinţă a binelui. Gândiţi-vă, când Mântuitorul a fost vândut, a fost răstignit, când a murit pe cruce, misiunea lui părea ratată. Din toată omenirea de pe pământ, L-au ascultat câţiva oameni dintre care numai 12 I-au fost apostoli, şi în momentul răstignirii numai unul a rămas, restul au fugit. Unul l-a vândut, unul s-a lepădat, iar dintre toţi vindecaţii a mai rămas o femeie şi mama lui, restul erau mai departe fugiţi, ascunşi.

Evoluţia credinţei loc in Biserica, Duminica de Duminica.

El adusese iubirea şi a adunat cea mai mare ură. Şi totuşi, iată, după 2000 de ani o biserică plină de sfinţi şi de oameni care doresc mântuirea. Aşa şi noi. Această biruinţă a răului este aparentă, pentru că răul nu e decât un parazit al binelui. Acestea sunt vremurile noastre, ale celor care vrem binele, care vrem mântuirea. Noi nu trebuie să zicem decât că Mântuitorul nostru e mai mare decât toate, Dumnezeul nostru e mai mare decât toate.

Mă duc la biserică, mă spovedesc, mă împărtăşesc, mă întorc înapoi, iar mă spăl, iar mă murdăresc. Ţineţi minte că Tatăl nostru Cel Ceresc nu e ca tatăl nostru cel pământesc. Dacă tata mă bate că am luat o notă proastă, Tatăl Ceresc nu mă bate c-am luat notă proastă, ci îmi zice mai învaţă şi ai să vezi că mâine o să iei notă bună. Am întrebat nişte copii dacă se duce un copil acasă murdar de noroi, ce-i face tata. Unul a zis că-l bate, altul a zis că-l ceartă, altul a zis că-l spală. Tatăl nostru Cel Ceresc ne spală, acesta este avantajul nostru. Noi ne murdărim de toată mizeria acestei lumi, dar Tatăl ne spală.

Meşteşugul bucuriei, Cum dobândim bucuria deplină, ce nimeni n-o va lua de la noi, Monahia Siluana Vlad

 Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here