Evadarea din matrice

0
185
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Teama de a nu rata ceva ne bântuie reţelele de socializare şi însăşi viaţa noastră reală. Există totuşi un mod de a evada.

matrice FOMOPe o scară valorică de la 1 la 7, aranjaţi următoarele scenarii, pornind de la un disconfort uşor, până la o suferinţă extremă.

Scenariul 1:

Accesezi site-urile cu ştiri, la fel ca în fiecare zi. Astăzi eşti în întârziere şi ai doar 15 minute la dispoziţie ca să citeşti articolele, în loc de 30 ca de obicei. Trebuie să sari peste rubricile preferate. Cum clasifici nivelul de disconfort? (Mulţi dintre noi am alege probabil nivelul 2).

Scenariul 2:

Vizitezi New York-ul şi realizezi că nu ai timpul necesar să ajungi la toate expoziţiile, să vezi toate piesele recomandate, sau să faci tot ce prietenii tăi considera că „trebuie”. Cam la ce număr crezi la eşti acum? Pe la 5?

Scenariul 3:

Iei cina cu prietenii şi aţi hotărât să fie o seară fără telefoane. Dar smartphone-ul tău te anunţa neîncetat că primeşti mesaje pe Twitter şi sms-uri. Ceva se întâmplă pe reţeaua ta de socializare, dar nu poţi verifica. Stresul pe care îl resimţi s-ar ridica mai sus de nivelul 7 pe scara valorică.

Bun venit în grupul FOMO, cea mai recentă tulburare anxioasă culturală, datorată tehnologiei de ultima generaţie şi a reţelelor sociale informaţionale.

Avem senzaţia că pierdem ceva mult mai important şi mai interesant, dacă nu suntem conectaţi la reţea. Avem sentimentul că doar ceilalţi au parte de o experienţă plăcută. Conform unor studii recente, 56% din cei care folosesc reţelele de socializare au devenit dependenţi de acest stil de viaţă modern.

Dar sentimentul de pierdere nu este nou. Mari scriitori ai lumii au descris aceastǎ temere cu mult înainte de existenţa Facebook-ului, unde ne putem găsi prietenii din timpul liceului.

Dar, spre deosebire de secolul al XIX- lea, în ziua de astăzi, fluxul necontenit de informaţii ne face conştienţi că lumea este într-o continuă schimbare. În timp ce tu citeşti aceste rânduri, pierzi petrecerea data de prieteni sau masa pe care ei o savurează în lipsa ta. La fel de bine, te grăbeşti să scurtezi o conversaţie telefonică pentru a raspunde la alt apel, fără să ştii însă cine este la capătul celălalt al firului. Seara, înainte de culcare, deşi eşti epuizat de oboseală, arunci o ultimă privire de frică să nu ratezi cumva ce a postat de curând vreun prieten, dacă cineva ţi-a acceptat „cererea de prietenie” sau pur şi simplu să mai afli noutăţi on-line.

Cu toţii regretam ceea ce nu am făcut în viaţă, decât ceea ce am făcut.

Şi urmărim lucrurile pe care cei din jurul nostru le fac spre deosebire de noi, determinându-ne să privim în urmă cu părere de rău.

În studiul Împreună şi totuşi singuri: De ce avem mai multe aşteptări de la tehnologie decât unii de la ceilalţi, psihologul Sherry Turkle scrie că tehnologia a devenit mijlocul principal prin care ne definim intimitatea.

Ne confundam adevăraţii preteni din viaţa reală cu sutele sau poate chiar miile de „prieteni”de pe reţelele sociale. Preţul pe care îl plătim pentru tehnologia de ultima generaţie este destrămarea treptată a relaţiilor – cu părinţii, copiii, partenerii de viaţă – şi instalarea singurătăţii. „Suntem nesiguri în relaţiile noastre, fugim de intimitate”, afirmǎ autoarea, „cu ajutorul tehnologiei căutam metode de a lega prietenii, dar ne ferim de ele în acelaşi timp”. Să fim în legătură permanentă cu toţi ceilalţi este o nouă experienţă de viaţă, pentru care încă nu suntem pregătiţi.

Putem combate acest gen de dependenţa, dacă, măcar pentru scurte perioade de timp reuşim să ne desprindem de gadget-uri.

Vom rezolva însă problema dependenţei de tehnologie în momentul în care umanitatea din noi şi creierul nostru vor conştientiza acest lucru. Nu vom găsi soluţii dacă nu ne vom întreba cu adevărat de ce ne este aşa frică de ratarea unui moment.

În studiul empiric realizat în 2013 vis-a-vis de ce reprezintă calculatorul în comportamentul omului, concluziile sunt ca FOMO este o forţă de nivel foarte ridicat din viaţa socială a tinerilor, în special a bărbaţilor, printre rândurile celor cu nevoi psihologice neîmplinite: dragoste, respect, autonomie şi siguranţa. Mai bine spus, ne este frică de ratarea sentimentului că dragostea ne este împărtăşită; cei care s-au concentrat mai mult pe cariera se tem să nu piardă şansa avansării profesionale sau a unei afaceri profitabile.

Un alt specialist afirma că problema ar putea fi diminuată  dacă noi înşine ne-am acorda mai multă atenţie. Ne lipseşte capacitatea emoţională şi intelectuală să distingem între un grup de mai mult de 150 de membri. Un adolescent din Statele Unite, care trimite în jur de 3.000 de mesaje scrise într-o lună, se teme de faptul că va fi exclus dacă nu răspunde imediat la mesajele online pe care le primeşte.

Autodisciplina  trebuie să fie destul de puternică pentru a rezista împotriva fenomenuluui FOMO de mare amploare.

Trebuie să ne folosim puterea voinţei ca să suportăm tentaţiile zilnice: printr-un studiu de caz s-a demonstrat că multor oameni li se pare de departe mai uşor să se abţină de la mâncare sau sex, decât de la reţelele online.

Ce putem face împotriva acestei dependenţe atât de dăunătoare vieţii noastre? Cea mai bună cale este să recunoaştem că, în frenetismul vieţii sociale pe care o trăim în ziua de azi, este foarte uşor să ratăm anumite evenimente.

Sufletul nostru strigă pentru ajutor, implorându-ne să ne limităm conectivitatea superficială și salturile frenetice de la un site la altul, afirma în 1956, laureatul cu Premiul Nobel pentru Economie, Herbert Simon. Pur şi simplu, oamenii nu au capacitatea cognitivă să ia cele mai optime decizii. Nu putem procesa cantitatea enormă de informaţii disponibile pe reţelele de socializare şi nu numai. Astfel, cea mai bună soluţie este să alegem dintre variantele care ne satisfac cel mai bine criteriile dinainte stabilite.

Multitudinea de informații din ziua de astăzi, în special on-line, ne costă o altă resursă valoroasă: atenția.

Dificultatea de a acorda atenție cantității de informații fără precedent nu provine doar de la problema noastră cognitivă, ci şi de la incapacitatea noastră de a digera toate aceste informaţii. Mulţi oameni de ştiinţă sunt de părere că puterea de a opta cât mai bine pentru viaţa noastră socială este o trăsătură ereditară de personalitate.

Perfecționismul este trăsătura de personalitate în strânsă legătură cu aspiraţia spre optimizarea deciziilor.

Cu toate acestea, aceia dintre noi care ştiu persoane perfecţioniste, sunt conştienţi că pentru ele viața este o interminabilă grilǎ de punctaj, care le aruncă într-o auto-evaluare plină de frustrări, anxietate și uneori chiar depresie. Perfecţioniştii au tendința de a confunda greşeala cu eșecul, și încercarea de a-şi ascunde greşelile, chiar şi pe cele inevitabile îi împiedică să accepte feedback-ul critic atât de necesar dezvoltării personale.

Deşi sentimentul că pierdem ceva este o dovadă a vieţii noastre super active, modul în care rețelele de socializare sporesc optimizarea falsă dincolo de orice limită, atrage după sine degradarea calității vieții. Ar trebui să luăm în considerare sfaturile date de eseistul şi poetul american Ralph Waldo Emerson, ca un bun antidot contra fricii de a nu rata ceva: „Pentru tot ce pierzi, câştigi altceva şi pentru tot ce câştigi, pierzi altceva”.

Sursa: aeon.co

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here